O floare gratis

- Vă rog să luați o floare!
Eziți și el se simte obligat să adauge:
- E fără bani!
Domnul din dreptul Hanului cu Tei îți întinde un ghiocel. Are vreo 65 de ani, e bine îmbrăcat, rumen în obraji, în mâna stângă are o pungă cu ghiocei proapăt culeși. E un pic abțiguit, dar doar un pic, spune că e sculptor și că de ar fi el primar ar sădi flori în toate spațiile cu pământ din Capitală. Și cine ar avea nevoie de o floare să vină să-și ia, gratis.
- Ai nevoie de o floare? Ia, domnule de aici! Și să-și culeagă singur florile. Uite, eu mi-am plătit florile (și-ți arată noroiul de pe pantofii din piele). Și să se termine cu toată hoția asta cu ăia care vând flori din străinătate. 

Apoi îți cântă din Tudor Gheorghe.
Râzi, râde și el, Doamne ajuta!


Pleci cu ghiocelul în mână și te gândești, pe drum, că e ca bunul Dumnezeu care-ți iese în cale: îți vorbește în pilde. Iar pilda lui de azi e să apreciezi ce ai tu, ca nație, și să-ți pui în valoare bogăția, să o pui la dispoziția celorlalți, să-și ia fiecare după nevoi dar nu fără efort, și să dăruiască, la rândul lui.
Iar după noroiul de pe pantofi mai că ai jura că bunul Dumnezeu tocmai ce a dat o tură prin parcul Cișmigiu și și-a umplut punga cu ghiocei, spre a-i dărui lumii.

Comentarii

Postări populare