Numai fapta să-ți fie conducătoare...

Azi, Didi - Amita Bhose - văzută de domnul Emil Burlacu, realizator al emisiunii „Răspundem ascultătorilor”. Emisiunile radio sunt reunite în cartea „De la Durga puja la lumea lui Kalidasa”, editura Cununi de stele

„Tulburătoare întâlnirea dintre Amita Bhose și Mihai Eminescu, dintre poetul român și profesoara din Calcutta, mare oraș al deltei ce o fac, la Golful Bengal, apele Gangelui și Brahmaputrei. Am spus „profesoară”, însă mărginindu-mă la acest cuvânt înseamnă a da o icoană săracă și chiar falsă a personalității complexe care a fost în realitate doamna Amita.

Din trecerea pe pământul României, puțini au înțeles că au avut aproape de ei un gânditor de adâncime, un savant de mare cuprindere, un impunător istoric și critic literar, un cercetător neostenit și obiectiv al civilizației, al culturii, al istoriei din India și România, un jurnalist competent, un activist vizionar în multele planuri ale vieții culturale. Traducerea lui Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Bacovia, Arghezi, Sorescu, Sebastian în bengali, a lui Rabindranath Tagore în română, prestigioasa lucrare de doctorat „Eminescu și India”, contribuțiile la editarea operei complete a lui Eminescu (volumele al VII-lea și al XIV-lea), însușirea până la desăvârșire a limbii române, fie și pentru a-i putea face pe studenții încredințați aici, la București, mai aproape de tainele sanscritei – o listă departe de capătul ei. (Dar eu nu aduc nimic nou, doar repet lucruri spuse).

Fapt este că de câte ori mă duce gândul la Amita Bhose, trebuie să-mi amintesc că ea a făcut acel gest suprem față de această țară a noastră și și-a cerut cetățenia română dezlegându-se de India natală, cum sublinia cândva Zoe Dumitrescu Bușulenga.

      Urmarea? „Am fost acuzată pentru că am iubit România”, a scris Amita Bhose.  „De dragul culturii române, cu dorința de a întemeia o școală serioasă de indianistică m-am stabilit aici”, explică mai departe blânda profesoară din Calcutta. „Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame și frică…alături de el… Scriam cu mâna în mănușă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, așa cum făceau mulți…”

      Dar câte n-or mai fi de adăugat, câte?!

      La emisiunea radiofonică la care lucram, „Răspundem ascultătorilor”, Amita Bhose a fost adusă de una dintre studentele sale…

      Mi-o amintesc bine pe doamna mărunțică și negruță. Avea un profil plăcut, evident, indian. Era mereu zâmbitoare, totuși modestă până la timiditate. Avea o voce melodioasă, în alto, sigură, cu grijă în rostire, dar nicidecum alterată de ostentație. Doar în pronunțarea unor nume mai străine de români se simțea o notă mai aparte. De exemplu, Buddha suna oarecum straniu pentru ascultătorul cotidian al postului de radio „București-România”: Buto, cu un „t” semănând cumva celui din engleză.

      De pe vremea fulgurantelor sale opriri în Casa Radio, păstrez în minte densul verset din cartea Bhagavad-gītā: „Numai fapta să-ți fie conducătoare și niciodată fructele. Să nu ai drept temei fructul faptelor, nu te lega de nefăptuiri”…

      Doamna Amita Bhose a făptuit mult în scurta sa trecere pe Planeta Pământ, în scurta trecere prin România. A plecat urmată de prea puțină recunoaștere și de prea neînsemnată recunoștință.  Pentru aceasta, acum, inutilele noastre păreri de rău lângă lauda dreapta pentru cei ce se trudesc întru amintirea doamnei de la Calcutta, întru așezarea ei pe piedestalul cuvenit în altarul celor mai alese personalități românești. Am spus foarte bine: românești!”

*Text prezentat cu ocazia lansării cărților Maree indiană. Interferențe culturale indo-române și Radha și Krișna, de Amita Bhose, la Biblioteca „Ioan Slavici”, București, mai 2009.