marți, aprilie 17, 2018

Din muzeu în viață și-napoi

De ajungi și în demisolul clădirii ce adăpostește Muzeul Național al Literaturii Române, aflat la nr 8 din strada Nicolae Crețulescu, în spatele Bisericii Albe, clădire ce a aparținut generalului Leon Mavrocordat, șef al Casei Regale, aghiotantul regelui Carol I, vei întâlni o galerie cu desene ale unor clădiri din 1960, majoritatea, clădiri ale personalităților culturale - scriitori, pictori, muzicieni. Semnate Ioan Cârdei. Nu vei gasi multe informații despre el, doar că e din Suceava și s-a prăpădit în 1970, că aproximativ 5000 de desene se află în posesia Muzeului Literaturii și vreo 80 în cea a Muzeului Municipiului Bucuresti. E cunoscut de către suceveni pentru bustul lui Ciprian Porumbescu - a fost și membru fondator al Reuniunii muzical-dramatice „Ciprian Porumbescu” şi, împreună cu soţia sa, Adelina, profesoară și poetă, distinsă și cu premiu, au fost membri ai Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.
În 1935 a realizat, în praf de piatră, bustul lui Mihai Eminescu, păstrat în podul liceului unde a fost profesor de desen și pe care un fost elev de-al său l-a găsitşi l-a turnat în bronz, după șase decenii, acesta fiind amplasat astăzi  pe soclu în scuarul din apropierea Bisericii Sf. Nicolae din Suceava.
Premiat în 1940 cu Premiul Moldovei pentru activitatea artistică. (sursa - Monitorul de Suceava).

De vei ajunge, așadar, la demisol, vei admira clădiri ce nu mai sunt sau sunt atât de urâțite de transformări încât nu îți vine să întorci capul în partea cealaltă. De pildă, pe str. Lizeanu, casele de la numerele 5,7,9 și-au pierdut acoperișul, clădirea de la numărul nouă (cea înaltă) e retezată la un nivel și acoperită de un afiș mare - Amanet. Acesta e nr 9. Casa de la nr 7 este cea din mijloc, În desen, cu un balcon la mijloc, la etajul 1, o usă în dreptul balconului si geamuri în stânga și în dreapta. În ftotografia realizată acum câteva zile, casa cu nr 7 este clădirea galbenă, cu termopane albe. Desenul e datat 1967 iar la nr 5 Ion Cârdei afirmă că a locuit Țuculescu. Nici o plăcuță nu-ți indică acest amănunt demn de istoria unui oraș, demn de mândria unui oraș. În fotografie partea de casă aparținând lui Ion Țuculescu ar fi ultimele două ferestre de la etaj din clădirea gri, pe al căror balcon tronează două aparate de aer condiționat, usa de la balcon fiind acoperită în fotografie de bannerul celor de la carrefour (e vina fotografului că nu se vede și usa acum, adică a ta, căci ai avut impresia că alta e poziționarea în desen).

Despre pictorul Ion Țuculescu, medic militar în anii de război și cercetător științific la Academia Română mai apoi și șef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc,  care a pictat la îndemnul soției sale, fără să aibă studii de specialitate, vei afla că s-a stins în 1962 și că a avut șapte expoziții personale la Ateneul Român și nenumărate expoziții colective. Neluat în seamă în timpul vieții, deși a fost prezent în viața artistică, se spune că adevărata valoare a operelor sale a fost dată în ultimii ani ai vieții, când boala l-a împiedicat să mai iasă din casă. Se pare, așadar, că la etajul întâi al clădirii de la nr 5 de pe strada Lizeanu, Ion Țuculescu avea să picteze cele mai neașteptate pânze. În prezent pânzele lui cu tentă exprsionistă/impresionistă sunt expuse în țară și străinătate. Conform specialiștilor, creația lui conține o fază folclorică, una decorativ-albastră și una neagră- abstractă, ochiul devenind lait-motiv. Despre pictor, Geo Bogza spunea: „Ion Țuculescu a pictat până în ultima clipă, credincios țelului său, lăsând în urma lui o operă trainică și cutezătoare, cu care, în anii următori, poporul nostru se va mândri tot mai mult, cum s-a petrecut și cu opera lui Constantin Brâncuși. ”

„Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viață – am vrut să calc peste toate tristețile, peste toate neliniștile sufletului meu, dar n-am putut. [...] Ce aș putea spune oamenilor pentru a-i convinge că viața e frumoasă, veselă și fericită? Ca să fiu sincer, în viața de toate zilele nu mai pot trăi fericirea. Nu mai trăiesc decât în artă, în pictură și mai ales în muzică.” - Ion Țuculescu

Ce-ai putea să-i spui lui Ion Țuculescu despre viața de toate zilele? Că nici măcar o plăcuță cu numele lui nu se află pe casa în care a locuit?






Ion Țuculescu - autoportret

Niciun comentariu:

Lansare Eminescu în limba bengali, limba lui Tagore

                                        Editura Cununi de stele și Muzeul Naț...