Colecțiile de artă Ligia și Pompiliu Macovei

 

Pe strada 11 iunie, nu departe de Parcul Carol, la numerele 36-38, privirea poate să-ți fie atrasă pur și simplu întâmplător de de o plăcuță pusă pe o casă impunătoare odinioară dar acum purtând semnele neîngrijirii: Colecțiile de artă Ligia și Pompiliu Macovei. Știi ceva despre Ligia Macovei, că a realizat desenele pentru poeziile lui Eminescu dar cam atât - afli de la muzeograf, căci, da, e un muzeu acolo, că în 1960, când le-a făcut, un album costa 500 de lei, cam cât un salariu, calculați voi din amintirile părinților. Albumul a fost premiat în 1964.

- A fost un an bun, 1964, spune prietena ta.

Râdeți.

Muzeul în care veți păși ascunde însă comori: e casa în care au locuit picțorița - 1916-1998 - și Pompiliu Macovei, arhitect, arhitect-șef al Capitalei, președinte al UAR, ministru al Culturii - 1911-2008. Vei păși pe scara din marmură, având acces numai la parter ca vizitator și vei descoperi încăperile spațioase, cu ferestre mari - atelierul și camera de zi totodată, biblioteca, apoi alte încăperi ce au pe pereți picturile artistei dar și picturi ale altor nume recunoscute - Luchian, Țuculescu, Marcel Iancu. Admiri nu numai tablourile - unele în stil expresionist, a la Picasso, Matisse - , altele de grafică/acuarelă, o combinație uluitoare, altele explodând de culori ci și grafica expusă în vitrine - pentru poeziile lui Eminescu și ale lui Arghezi.

Casa în sine este și un muzeu de artă - mici expoziții de ceramică, sticlă, statuete, vase orientale - obiecte primite sau cumpărate de cuplu în timpul călătoriilor. O încăpere-hol e dedicată mobilierului pictat și icoanelor din sticlă - sticlă lucrată manual, cu denivelări. Geamurile ușilor încăperilor sunt din cristal, mobilierul e vechi, din lemn masiv.

Întrebi dacă au vizitatori, deși știi răspunsul. Ultimul grup de elevi a fost acum vreo doi ani. Muzeograful i-a întrebat, la sfârșit, ce obiect le-a plăcut cel mai mult.

- Baia, a fost răspunsul.

Și nici măcar, înțelegi de la muzeograf, nu e o baie deosebită, să iasă în evidență prin ceva.

E liniște aici, o liniște calmă, blândă. Te simți bine în lumea aceasta din alt veac. Cumperi câteva suveniruri și apoi ieși în soarele lui iunie, traversezi și bei o cafea foarte bună la o cafenea mică, având trei mese pe trotuar, chiar vizavi de clădirea -muzeu. De aici, nimic nu pare să povestească bogățiile ascunse acolo. Din muzeu la fel, nimic nu a părut să prevestească mirosul îmbătător al cafelei. Trebuie să te miști, să miroși, să vezi, să cauți. Să fii prezent.

 

Așa s-a făcut de-am fost turistă în orașul meu. Pe strada 11 iunie.

 

Notă: biletul de intrare costă 10 lei.

 

Nici o fotografie, nici un articol, fragment nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.