Istoria de la colțul blocului

 

Poți regreta ceva ce nu cunoști? 48% dintre români regretă comunismul.

Eu, ca fiică de pădurar nu am stat la cozi, nu am înghețat, am avut mereu frigiderul plin, aveam în curte păsări, porci, vacă, am avut chiar și oi - îmi amintesc cum o ajutam pe mama să le tundă. Livada era plină de prune și caise, via rodea, cartofii se hrăneau din pământul gras pentru a ne hrăni, la rându-ne. Am avut o copilărie și o adolescență pline de belșug.

Am ajuns însă la facultate - în căminul studențesc 6 martie, fără priză în cameră, apa caldă venea la 2 noaptea și până ajungeam la dușurile comune se și termina, caloriferele erau reci și aici și în Universitate, haina și plapuma, mănușile și căciula erau accesorii nelispsite, citeam cu mâinile în mănuși. O să mi se spună că da, și acum e la fel. Dacă e la fel nu înseamnă că era bun comunismul ci poate că ar trebui să ne întrebăm de ce naiba am ajuns aici, cu oameni netrebnici în frunte care ne fac viața. De ce am cârmit-o așa prost și poate să privim și în noi înșine.

Ai putea regreta ceva ce nu cunoști? Frica? Ai putea regreta frica? Frica de a vorbi, de a înjura sistemul? Ai putea regreta lipsa libertății?

Istoria se scrie pe la colțuri și se scrie de către cei ce acum au pensii speciale și de către cei frustrați. De către cei ce povestesc nepoților lor ce bine era pe vremea lui Ceaușescu, aveai casă de la stat, serviciu de la stat. Nepoților care nu se duc la muncă sau la școală, că vezi Doamne nu se duc ei pentru salariul minim dar iată ce bine era pe vremea lui Ceaușescu. Istoria se scrie și de către cei frustrați care s-au pomenit cu pensie minimă și fără rost, căci nu au fost pe fază să plece din țară sau să se învârtească de vreo afacere, ca ăștilalți, șmecherii, ei fiind cinstitii cinstiților.

Povestea e lungă dar eu nu am o problemă cu cei ce regretă comunismul trăitori fiind sub comunism, eu am o problemă cu tinerii care nu l-au cunoscut și spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Ceva nu e în regulă. Nici cu ei nici cu noi.