Lecția lui „Nu”

 

Uneori trebuie să fii în aer la propriu ca să-ți dai seama că gata, trebuie să folosești cuvântul „Nu” ca să nu-ți f... viața. Ca să nu ți-o mai f... alții. Tu care ai ajuns la 60 de ani dar care nu ai spus niciodată „Nu”. Și când zici ”Nu” apoi te referi la ”Nu” în toate situațiile. Tot așa, îți dai seama că așa cum tu nu ai spus niciodată ”Nu pot”, ”Nu vreau”, ”Nu mă simt confortabil”, ”Nu e problema mea”, sunt oameni cărora nu li s-a spus niciodată ”Nu”.

 

Eram în avion - în aer la propriu. Ora 10 dimineața, după o noapte nedormită - la ora 4 dimineața sunam la salvare, pompieri, descarcerare pentru vecinii mei, poveste urâtă. Și cum încercam eu să-mi adun ultimele puteri pentru o călătorie de 16 ore mă trezesc cu spătarul scaunului din față drept în nasul meu. Domnișoara din fața mea tocmai ce-și lăsase, brusc, spătarul pe spate. O domnișoară frumoasă, la vreo 30 de ani. O rog să-și tragă scaunul în față. Discuția a fost halucinantă.

- Dar de ce? Că nu pot să stau altfel.

- Pentru că nici eu nu pot să stau altfel.

- Dar și cel din față și-a dat scaunul pe spate (când mă uit, îl dăduse și el vreo 10 cm)

- Păi și vorbiți cu cel din față să-și dea scaunul la loc.

- Păi eu vreau să stau confortabil.

- Păi și eu vreau să stau confortabil și nu stau din cauza dvs.

- Păi e un zbor lung.

- Păi tocmai de-aia vă rog să vă trageți spătarul la loc.

- Păi dați-l și dvs pe al dvs pe spate.

Deja privirile începuseră să scapere, dar mai mult ale ei. M-ar fi spulberat dacă ar fi putut.

- Domnișoară, zic eu foarte apăsat. Am avut o noapte grea, nu e cazul să vă povestesc.

- Cu toții am avut o noapte grea, sare ea repede.

- Vă zic doar că e spațiul meu personal și mi l-ați invadat. Și că nu mă simt confortabil cu spătarul dvs în nasul meu și sunt claustrofobă și o să încep curând să țip. Și nu mă interesează pe mine cum are cel din fața dvs spătarul, că nu e problema mea, rezolvați-o cu el. Eu vă zic doar să vă dați spatarul la loc că e spațiul meu personal și eu nu vă permit să intrați în el. Ce nu înțelegeți din ce v-am zis?

A pufnit de ziceai că sunt nebună, mi-a mai aruncat niște săgeți și cu gesturi furioase și-a tras spătarul la loc.

În timpul zborului domnișoara și-a mai dat de trei ori spătarul pe spate, așa, fără vreun preaviz, fără vreo rugăminte, nimic. ca și cum nu aș fi fost acolo. Imediat am atenționat-o să revină la poziția inițială, ceea ce a făcut tot trântind și pufnind. A treia oară i-am zis, tare de a auzit tot avionul:

- Când spun ”Nu” e ”Nu”. Dumneavoastră chiar nu înțelegeți de ”Nu”?

Din privirea ei neagră mi-am dat seama că „Da”, nu știa de „Nu”.

 

Niciodată nu e târziu să începi să spui ”Nu”, chiar la 60 de ani. Așa cum niciodată nu e târziu să ți se înceapă să ți se spună ”Nu”, chiar la 30 de ani. Uneori trebuie să fii în aer la propriu dar de cele mai multe ori la figurat ca să-ți dai seama că nu mai poți lăsa pe alții să-ți f... viața.