Despre locul potrivit
„Locul femeii e acolo unde vrea ea să fie“, auzim spunându-se din ce în ce mai des. Nu parlamentarii vorbesc astfel, cele nici 10 procente pe care le reprezintă femeile în rândul lor netulburându-le liniştea, neameninţându-le supremaţia. Nici bărbaţii ale căror neveste robotesc de dimineaţa până seara în casă. Nu-i vom auzi nici pe miliardarii ţării afirmând că femeia se află acolo unde crede ea de cuviinţă. Nici directorii aleşi pe criterii sexiste nu vor susţine o astfel de idee. Nici măcar misoginii. Pentru că toate aceste categorii – sau mai simplu, bărbaţii – nu cred că femeia ocupă locul pe care-l doreşte, locul care crede ea că i se potriveşte cel mai bine. Ştiu asta şi n-o spun nu pentru că le-ar păsa cumva de egalitatea şanselor, prostii dintr-astea feministe, cum le cataloghează ei (pe la colţuri) ci pentru că nu vor să atragă atenţia asupra acestei realităţi, fiind de principiul „Dacă nu mergi la doctor înseamnă că nu te doare“.
Femeile sunt cele care susţin ideea cu omul potrivit la locul potrivit. Vrei să fii casnică? Vrei să fii femeie de afaceri? Parlamentară? Preşedinte? Nimic nu-ţi stă în cale, totul e să fii sigură că asta doreşti să faci. Adică: eşti puternică, deşteaptă, egală cu bărbatul, poţi reuşi. Depinde numai şi numai de tine şi nu de altcineva. E însă o autoamăgire. S-ar putea ca o parte dintre cele care au statutul de casnică să-l fi dorit, dar multe l-au dobândit fără voia lor: au fost disponibilizate, iar vârsta nu le-a fost un atu pentru angajare. Multe dintre directoarele adjuncte îşi vor fi dorit şi chiar vor fi meritat să fie pe treapta superioară, dar n-au ajuns la acel post pentru faptul că sunt femei. Şi exemplele ar putea continua. „Locul femeii e acolo unde vrea ea să fie“ e o propoziţie care încearcă să fie un mesaj optimist, să arate independenţa, puterea femeii. E rostită de către cele care au avut şansa să ajungă în locul dorit, meritat, dar asta nu înseamnă că e o regulă generală. Fiindcă realitatea arată altceva, că locul femeii e acolo unde bărbatul doreşte să fie. Şi grav este că de multe ori femeia acceptă rolul şi locul pe care acesta i le rezervă, ajungând să creadă, în timp, că singură şi le-a găsit.
Femeile sunt cele care susţin ideea cu omul potrivit la locul potrivit. Vrei să fii casnică? Vrei să fii femeie de afaceri? Parlamentară? Preşedinte? Nimic nu-ţi stă în cale, totul e să fii sigură că asta doreşti să faci. Adică: eşti puternică, deşteaptă, egală cu bărbatul, poţi reuşi. Depinde numai şi numai de tine şi nu de altcineva. E însă o autoamăgire. S-ar putea ca o parte dintre cele care au statutul de casnică să-l fi dorit, dar multe l-au dobândit fără voia lor: au fost disponibilizate, iar vârsta nu le-a fost un atu pentru angajare. Multe dintre directoarele adjuncte îşi vor fi dorit şi chiar vor fi meritat să fie pe treapta superioară, dar n-au ajuns la acel post pentru faptul că sunt femei. Şi exemplele ar putea continua. „Locul femeii e acolo unde vrea ea să fie“ e o propoziţie care încearcă să fie un mesaj optimist, să arate independenţa, puterea femeii. E rostită de către cele care au avut şansa să ajungă în locul dorit, meritat, dar asta nu înseamnă că e o regulă generală. Fiindcă realitatea arată altceva, că locul femeii e acolo unde bărbatul doreşte să fie. Şi grav este că de multe ori femeia acceptă rolul şi locul pe care acesta i le rezervă, ajungând să creadă, în timp, că singură şi le-a găsit.
Comentarii