Nici cu francezii nu mi-e ruşine

Sâmbătă, târgul de carte de pe strada Smârdan.

Un francez de vreo 30-35 de ani ia un proverb din coşuleţul cu proverbe, i-l traduc în franceză, apoi stăm de vorbă. Despre sistemul educaţional preşcolar de la noi şi de la ei. Vorba, vorba, el aprinde o ţigară, o fumează, aruncă apoi chiştocul şi-l striveşte sub talpa pantofului.
Eu, zâmbind:
- Văd că aţi preluat obiceiurile româneşti.
Şi mă uit la chiştocul din faţa standului de carte. Singurul chiştoc, de altfel.
El, un pic fâstâcit:
- Mă scuzaţi dar n-am văzut nici un coş de gunoi.
Eu, tot zâmbind:
- Ei, cum nu, uitaţi, e chiar aici.
Şi îi arăt ditamai coşul de gunoi, la vreo cinci metri distanţă.
El, înroşindu-se, ia chiştocul de jos, îl aruncă la gunoi.
Eu:
- Am fost maliţioasă,nu?
El:
- Nu, aveţi dreptate.
Şi discuţia despre sistemul educaţional preşcolar continuă. El, un pic mai roşu la faţă, îmi vorbeşte despre proiectele lui: să-i convingă pe români să investească bani în materialele educative ale firmei franceze pe care o reprezintă. Ce să zic? Văd că la el au avut efect, materialele educative.

Comentarii

Postări populare