Lectură



Mergi mult ca să nu dai de grătare, gunoi... Până la urmă am găsit o poieniță necălcată de picior de om...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Magicamp sau povestea magiei dragostei

Imagine
O stradă de vreo 300 de metri, strada Nouă. O parcurgi încercând să zărești un banner, o pancartă, ceva prin care să identifici locul. Parcă asta ar fi, îți zici, când ajungi în fața unei case ca o navă extraterestră. Seamănă cu ce ai văzut în fotografii. Da, ai ajuns la Magicamp, tabăra din Brănești, Dâmbovița. De pe alee vine spre întâmpinare ofetiță într-o rochiță bleu, cu o șapcă ștrengărească pe cap. Când se apropie îți dai seama că fetița e, de fapt,Melania Medeleanu, mama Magicamp și vezi că ochii ei albaștri râd. Și de cum ai pășit în tabără… totul se schimbă și tu însuți te schimbi. Melania îți va face turul taberei, povestindu-ți cum au început în urmă cu 4 ani, ea și prietenul ei, Vlad Voiculescu. Din ce-ți povestește îți dai seama că nu condamnă pe nimeni, nu judecă pe nimeni, nu arată spre nimeni cu degetul. Nici spre pensiunile care au refuzat să-i găzduiască, pentru că acești copii „nu consumau”, nici spre cei ce au zis că nu vor să aibă așa ceva sub acoperișul lor. Au f…
Citiți mai multe

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

Imagine
- Să plecați de aici, canceroșilor!
Cuvintele pline de ură erau adresate unui părinte ce tocmai își pierduse copilul.Acesta se îndrepta spre apartamentul închiriat de un un ong cu dorința de a oferi o clipă de liniște și de confort celor ce au copii bolnavi de cancer în spital. Zile și nopți aceștia stăteau pe un colț de scaun, de pat, dormeau sau mai degrabă zis vegheau fără a avea cum să pună geană pe geană sau să facă un duș. Într-un apartament închiriat într-un bloc lângă spital, părinții puteau să se odihnească un pic. Mă gândesc că puteau să și plângă fără să fie văzuți.
- Să plecați de aici, canceroșilor!
Cuvintele au încovoiat și mai tare bărbatul ce tocmai își pierduse copilul.

Femeia bună ca o zână  le-a spus atât acelor oameni:
- Data viitoare când mai bateți la ușă să fie cu o cană de ceai.
 Data viitoare nu a mai fost, pentru că au plecat de acolo.

De e vreun om care nu a pierdut pe cineva din cauza cancerului apoi acela ori e  singur cuc, în vârf de munte, ori nu are fam…
Citiți mai multe

O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă

În liniștea troleibuzului 66 o voce de femeie își începe povestea, la telefon. Tare, ca și cum ar fi singură. Povestește că și-a făcut doar ”masaj cervicalo-scalpic și masaj de relaxare, nimic altceva, cu riscul de a întoarce toată lumea capul după mine pe stradă”. Vorbește întruna, dovadă că interlocutoarea ori e mută ori e surdă ori nu e deloc. A fost la mare, la Eforie Nord,ce să facă, dacă acolo e Ghiolul, dar ce lume necivilizată...
- Urăsc oamenii, măi, necivilizați, și nu mai stau pe cearșaf, stau unii în alții pe șezlonguri...Numai coaie, coaie...
Porpoziția asta o spune tot tare, lângă mine, căci se pregătește să coboare. Mă uit la spatele ei, eu sunt așezată pe scaun, e la 20 de centimetri de mine. Să aibă peste 60 de ani, are părul scurt, blond deasupra și negru la baza cefei, tunsoare modernă. Stă rășchirată, încercând să-și scoată în evidență fundul aflat în niște pantaloni crem, strâmți. Vorbește întruna - așa  lume necivilizată nu a mai văzut... 
În timp ce o aud fără s…
Citiți mai multe