vineri, iunie 07, 2013

Salutul rândunelelor

Anul trecut, pe 11 iulie, scriam:

„Se așază pe sârma de rufe și încep să ciripească, anunțându-și sosirea. Mama iese din casă - le așteaptă de câteva zile - se apropie de ele și le întâmpină cu bucurie:
- Ce fac fetele, au venit fetele, ce faceți?
Ele ciripesc și ciripesc, îi povestesc, desigur, ce au făcut în acest an. Ce locuri au vizitat, ce oameni au întâlnit, ce le fac copiii...
Mama, cu mâna întinsă spre ele și apropiindu-se încet, până aproape că le atinge și le mângâie astfel, în aer, le povestește și ea. Copiii, da, sunt bine, parcă au venit mai rar pe la ea, o mai doare spatele, da, dar uite că se revăd și anul ăsta, cuibul e tot acolo, la locul lui.
Rândunelele își iau zborul, tot vorbind, intră prin ochiul de geam spart de mama acum câțiva ani, ca să poată intra și ieși când vor, își revăd cuibul și apoi se așază din nou pe sârmă.
- Da, frumoasele mele... Și mama le povestește și ea. Și-i vine să plângă de bucurie. Știe că vor pleca din nou, că au venit s-o salute, zece minute vor sta, cât să-i spună anul scurs, vor mai da două-trei ture cuibului, așezându-se mereu pe sârma de rufe și apoi, ciripind întruna se vor înălța spre cer, spre a prinde din urmă cârdul mare, marea lor familie.
Vor poposi apoi în curtea unei alte case, sub o streașină sau într-o magazie, și-și vor reface cuibul, vor cloci și vor îngriji puii, apoi toamna le va trimite iar în depărtări. Vor reveni însă la anul pe sârma de rufe din curtea mamei, fiindcă în curtea mamei au crescut trei generații de pui iar mama le-a iubit și le-a protejat. Pisicile ei și ale satului însă le-au amenințat și rândunelele, cu părere de rău, și-au mutat casa, însă în fiecare an vin și o salută pe mama.
- Ia uite, știi ce m-am bucurat! mi-a zis mama. Și când te gândești că poate sunt oameni cărora le faci bine și nu mai dau un semn de viață iar ele, două rândunele, cu capul cât aluna, vin să te salute...

Iar eu mă gândesc, în timp ce scriu, că într-o zi pe sârma de rufe nu se vor mai așeza rândunele, spre salut. Și nici nu vreau să-mi duc gândul până la capăt în sens invers.”

Și iată că ieri, mama mi-a spus că rândunelele s-au întors. Toată ziua au cărat paie, să-și repare cuibul. Abia aștept să le povestesc și eu ce am mai făcut.

Niciun comentariu: