Sunt musulmancă...

Să nu mă întrebați cum am ajuns cu gândul la preotul din povestirea Dincolo de cruce din Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână. Nici eu nu știu. Doar vreau să vă povestesc o întâmplare. Cei ce au citit povestirea vor recunoaște stilul acestui preot cartofor, despre care se spune că a tocat la cărți banii de reparație a bisericii. Uitându-mă, la înmormântare, cu ani în urmă, la tavanul prin care se vedea cerul - poartă directă spre Dumnezeu - pot spune că oamenii aveau dreptate. Dar iată întâmplarea pe care mi-a povestit-o chiar el.



S-a dus cu botezul, pe la casele oamenilor. Și când să intre într-o curte, poarta... închisă. Și apasă el pe sonerie, și într-un târziu apare o tânără.
- Am venit cu botezul, a spus el. Hai, deschide poarta.
Tânăra s-a uitat la el și i-a răspuns:
- Eu nu primesc cu botezul că nu sunt creștină, sunt musulmancă.

La care preotul i-a zis, dându-i cu busuiocul cu apă sfințită peste față:
- Tu-ți Dumnezeii mă-tii, când te-am botezat erai creștină, acum ești musulmancă!

Păi n-avea dreptate?

Comentarii

Anonim a spus…
Dreptate la a injura ca preot?
Eu zic ca nu avea.
Din punctul lui de vedere avea.

Postări populare de pe acest blog

Magicamp sau povestea magiei dragostei

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă