luni, noiembrie 18, 2013

Despre respect

Pe spațiul public, acum vreun an un tânăr cu ceafa groasă și-a făcut parcare. Și-a trasat locul cu vopsea albă și și-a pus, pe gărduleț, numărul mașinii. Nu are autorizație, nu plătește parcarea, la ADP, însă sună la interfon și te somează să muți mașina de pe „locul” lui. Genul de om care ar scoate și un câine afară din casă, în viscol. Acum un an, câinele eram eu. Viscolea cumplit, abia vedeai la un pas, dar el suna la interfon să mut mașina, pentru că el deszăpezise locul. În blocul vecin, un  arab cu loc de parcare plătit deszăpezea zilnic un alt loc, ca să-și parcheze mașina, pe unde mai apuca, fiindcă locul lui era mereu ocupat de altcineva. Nu l-am auzit vreodată pe arab certându-se cu cineva pe locul lui de parcare plătit. Când omul cu pricina pleca își muta și el mașina la locul lui de parcare plătit.
De vreo două luni, lângă tânărul cu ceafa groasă un bătrân își marchează și el locul de parcare neplătit, pe spațiul public, acolo unde parchezi la liber. Are o navetă de sticle, dintr-aceea din plastic, bună de recuzită, o pune cu fundu-n sus în locul de parcare și pe ea pune un carton - „Mă întorc în 1/2 de oră”. Astfel, omul își marchează teritoriul, să se știe că locul acela public e al lui și că nu ai voie să parchezi cât pleacă el cu mașina, o jumătate de oră.
Timpul curge la fel, nimic nu se întâmplă. Bătrânul se întoarce peste jumătate de oră și-și parchează mașina, probabil că-și pune naveta și cartonul în portbagaj și-și vede de treaba lui, liniștit.
Eu și mulți alții dăm ture în jurul blocului, ca șoarecii într-o gaură fără ieșire.
Acum câteva zile n-am găsit loc de parcare. Pe spațiul public era însă naveta din plastic și pe ea un carton care anunța: „Locul este ocupat, mă întorc peste 1 1/2.”
Am luat naveta, am luat cartonul și le-am aruncat lângă gărduleț. Și am parcat mașina pe spațiul public.

Am gândit - La cât e de nebun, o să găsesc mașina cu cauciucurile tăiate, zgârâiată....Poate că i-a trecut prin cap. Mai mult ca sigur.

A doua zi, pe parbriz, prins cu scotch, un bilet: „Locul era ocupat. Nu înțeleg de ce nu ne putem respecta între noi. Dvs v-ar plăcea să vi se facă la fel?”

DA! DA! DA! e răspunsul. De trei ori da.


Un comentariu:

Costin spunea...

Sunt de pareri ca unele dintre cele mai mari grozavii le creaza insasi mintea noastra, insa fiecare cum poate, cum vrea face...
Daca am fi ceva mai realisti, mai pozivitiv cred ca ar fi cu totul treaba, dar paranoia si prostia e in floare la noi.