Mavrogheni, grecul care ne-a făcut o biserică dar ne-a făcut și cișmele, școală și spital

Lângă impunătorul Muzeu al Țăranului Român din Piața Victoriei afli, de pașii te poartă agale, istoria măreață a unui loc mic ca întindere, însă mare ca desfășurare istorică, de parcă ar vrea să dea cu tifla matahalei vecine. O inscripție îți atrage atenția și afli că între 1898-1902 Brâncuși a cântat în Corul Bisericii Mavrogheni în timp ce era student la Facultatea de arte frumoase de la București. Curiozitatea te duce dincolo de poartă și intri în incinta curții Bisericii Mavrogheni, după numele domnitorului grec care a ridicat-o.
O biserică albă, nu foarte mare, ce fusese inițial mânăstire te așteaptă cu ușa deschisă. Te oprești în prag, privind doamna care șterge pe jos cu un mop. La îndemnul ei, intri o clipă, adresezi o rugăciune scurtă Fecioarei Maria, privești picturile, și ieși în curtea ce respiră liniște.
Descoperi, mirată, mormântul lui Heliade Rădulescu și-ți spui că nu știi nimic despre acest loc. Vei afla de pe site-ul bisericii
              http://www.bisericamavrogheni.ro/

- Că domnitorul grec a cumpărat terenul de 16 hectare care se afla la marginea Bucureștiului la acea vreme - final de secol XVIII - și a zidit pe el biserica aceasta cu hramul „Izvorul Tămăduirii”
- Că aici se aflau „o fântână tâşnitoare şi „vistieria apelor“, adică rezervorul principal unde era colectată apa de izvor adusă de la izvoarele Creţuleşti prin olane de lut ars şi care alimenta întreaga reţea de cişmele înfiinţată de domnitor ca primă măsură după instalarea sa pe tronul Ţării Româneşti.”
- Că școala din curtea bisericii e fondată tot de domnitorul grec. (Monetărie a statului, o vreme)
- Că Spitalul Filantropia e opera aceluiași domnitor grec.
- Că a înființat o tipografie unde Heliade Rădulescu a tipărit care a tipărit „Curierul românesc“ – prima gazetă în limba română, cu caractere chirilice, în proces de înlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin.
- Că tot aici au văzut lumina tiparului  „Regulamentul Organic“ – prima constituţie a României moderne - și  „prima carte de muzică bisericească „în sistema nouă“ (modul în care se cântă şi astăzi)”
 
Se spune că apa sfințită aici avea puteri tămăduitoare. Oamenii au nevoie de minuni.
Și de trecut, căci fără trecut ce am mai fi? Și de oameni de nădejde, care să fondeze spitale, școli. Nu numai biserici.