Constantin Brâncuși

„Vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”

În Herăstrău, umbrit de frunze, vara, abia vizibil, însă dezgolit iarna, Constantin Brâncuși încearcă, parcă, precum o coloană a infinitului, să ducă privirea omului spre cer și nu spre toboganele colorate din spate-i. 

 

 

„Tăiat în piatră cenușie, cu înfățișare solemnă de sacerdot care oficiază, ținând în mâini uneltele sacre ale sculptorului, oprit sub arcada unei porți cu referință la motivul stâlpilor de pridvor țărănesc, veșnicit în operele sale, Constantin Brâncuși apare în statuia realizată de Ion Irimescu în 1967, deopotrivă ca un artist apropiat de oameni, venind spre ei, dar și ca un simbol al perfecțiunii de neatins” – Povești cu statui și fântâni din București, de Victoria Dragu Dimitriu, Editura Vremea, p. 207.