duminică, aprilie 23, 2017

Hai sictir!

Am avut președinte care-și înjura poporul și nu am reacționat. Înjura ziariste și le poftea să urce pe masă, să le arate el cum se face resuscitarea. Hă, hă, hă. Poporul a hăhăit și el.
- Țigancă împuțită!
Nu s-a indignat nația, nu a sărit CNN-ul, nu a sărit nici măcar breasla jurnaliștilor, să facă un protest, ceva, decât pe ici pe colo câte o voce.
Păi poate chiar o merita, nu? Ce căuta în nasul președintelui când își făcea cumpărăturile, sâmbăta? Și parcă și e mai colorată așa, la față, poate chiar e țigancă, nu? Și apoi nu e treaba noastră!

Ne înjurăm copiii și ne omorâm nevestele. Ne îmbrâncim vecinii și ne trimitem bătrânii pe acasă, că-i caută cineva. Ne înjură șefii, ne înjură statul, ne înjură toată lumea dar și noi înjurăm pe toată lumea și apoi ce treabă au ceilalți cu noi, nu reprezentăm România, nu ne vede nimeni, putem să ne bălăcărim și să ne omorâm cum vrem și cât vrem.

Nu s-a indignat nimeni când pe Ilie Năstase nu știu ce ziariști îl făceau țigan.  Adevărat, era prin anii 1970, aveam scuza că nu aveam deschidere spre lume și nu am aflat. Atunci altfel era reprezentată România. Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade. Eram mândri de ei și putea să-i înjure oricine, căci noi nu aflam și nu aflam și pentru că ei nu se plângeau.

Eu nu știu cum a putut Ilie Năstase să înjure. Să facă o gluma cu ciocolata cu lapte. Noi, ca nație, suntem un popor așa de pașnic, noi nu înjurăm, noi zâmbim, noi ajutăm necunoscuți căzuție pe stradă, ducem sacoșa vecinei noastre, ne îngrijim părinții... Eu cred că nu e de-al nostru. Cine e Ilie Năstase, ce a făcut el pentru nație? Huo, jos cu el, să ne lepădăm de el, nu e de-al nostru! Rușine! La zid cu el!

Știți ceva? Mi-e greață de voi și de micimea voastră! Vă bateți cu piatra în piept că ne-a făcut neamul de rușine dar de fapt voi vi-l faceți singuri, căci nu vă apărați valorile, neamul și nici pe voi nu vă apărați pentru că nu mai știți să deosebiți rușinea de mândrie, răul mic de răul mare, o vină mică de una mare. Îi aplaudați pe politicienii corupți sau pe toți netrebnicii ce au ieșit de prin închisori și sunt mari profeți dar dați cu piatra într-un om care vezi Doamne a înjurat un arbitru și ne-a făcut de râs.

Am doar două vorbe ale tatălui meu, Dumnezeu să-l odihnească:
- Hai sictir!



Niciun comentariu: