Zborul berzei

Ai fi zis ca sunt lipsite de grație și chiar greoaie. Imaginea obișnuită e în cuib, într-un picior, nemișcate în vârful stâlpului de lumină. Sau așezate pe cuib, clocind, dar atunci zărești doar o pată de culoare, e o imagine înțepenită.
Cauți în memorie și-ți dai seama că nu ai văzut niciodată o barză zburând. Până azi, când a trecut pe deasupra ta, așa cum trec avioanele pe deasupra mașinii, pe DN1. Pe colină fiind,  te-a luat prin surprindere și ea a dat de câteva ori din aripi, amplu, picioarele ei lungi s-au lipit de corp și ai avut senzația că o duce vântul. Părea o săgeată cu traiectorie înceată, ca o plutire, ca o mângâiere a aerului. Părea că se joacă în aer, că se bucură de zbor, că zboară nu cu o treabă oarecare ci de plăcerea zborului. Îți dădea o senzație de libertate.
Și oare de ce te-a mângâiat și pe tine zborul ei?

Comentarii

Postări populare