Viața în metrou

Două ghivece mari cu tufănele de culoarea toamnei într-o pungă,  două cu tufănele albe în alta. Geanta, o altă pungă. Doamna își trece o pungă cu ghivece dintr-o mână în alta, celalate bagaje sunt pe scaun. Sunt grele ghivecele, din proprie experiență. Îi cedez locul dar mă refuză:
- Cobor la a doua.
Îmi zâmbește, zâmbetul unui om bucuros.
- Până la a doua mai e ceva cale, vă rog să luați loc.
Mulțumește, se așază, privește florile, le așază și pe ele:
- Mă duc la copii, s-au mutat în casă nouă. Nici nu știți ce mult îmi lipsesc.
Oftează.
- Au de toate, așa că le duc flori.
Le urez să fie fericiți și sănătoși.
Lângă scaunul ocupat de bagaje, o tânără vorbește la telefon și mănâncă dintr-o pungă de hârtie niște chipsuri sau alune, nu văd ce. Ține în mână niște hârtii. Par a fi niște ecografii, da, sunt ecografii. Dacă aș întoarce un pic capul mai într-o parte poate chiar aș vedea un picioruș... Dacă.
Doamna cu flori se ridică de pe scaun, își încarcă brațele cu bagaje, nici nu se mai vede de flori. E îmbrăcată elegant, deși nu pare a fi o obișnuință. Îmi mulțumește încă o dată și coboară din metrou. Tânăra a dispărut și ea, rămâne, sprijinit de bară, tânărul cu chitara în husă. El va coborî la Gara de Nord. 
Metroul ne duce pe toți mai departe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Magicamp sau povestea magiei dragostei

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă