Dragă române
(scuză-mi adresarea, dar așa se obișnuiește într-o scrisoare)
Ce mai faci, sper că ești bine, tu și ai tăi, oriunde ar fi ei acum, sper că au ajuns cu bine în țările pe unde pribegesc muncind. A, nu știi ce înseamnă cuvântul „pribeag”? Scuză-mă, așa e, ești din generație postrevoluționară. „Diaspora” sună mai europenește?
Eu sunt bine, mulțumesc, pe cât se poate. Cu cele de zi cu zi. De ce-ți scriu? Păi are legătură scrisoarea mea cu cele de zi cu zi. Îți scriu pentru că aș avea și eu niște rugăminți la tine, stai liniștit, nu sunt imposibil de îndeplinit, sunt chiar la îndemâna ta, totul e să fii un pic atent și să ridici privirea din telefon, pentru că viața e în altă parte. Ce aș dori eu de la tine ar fi așa: tare m-aș bucura dacă anul ăsta nu ai mai arunca hârtiile, sticlele pe jos ci ai folosi un coș de gunoi - e cutia aceea de la marginea trotuarului. Se află și în stațiile de transport în comun, de unde iei tu tramvaiul. Că veni vorba de tramvai, ți-aș fi recunoscătoare dacă ai pune mâna la gură când ai tuși și dacă ai vorbi mai încet la telefon, că drept să-ți spun nu mă interesează discuțiile tale de nici un fel. Poate că viața ta e interesantă, sigur e, dar chiar nu țin să-i aflu detaliile pentru că pe mine mama m-a învățat că în public nu se scuipă, nu se mănâncă semințe, nu se vorbește tare, se tușește cu mâna la gură și eu respect ceea ce m-a învățat mama. A, pe tine nu te-a învățat mama ta lucrurile astea? Și zici că nu mai poți tu de mama mea? Păi vezi, de-asta nu merge țara asta, că te legi de mama mea și de capra vecinului.
Ți-aș mai fi recunoscătoare dacă la film, la teatru - de nimerești vreo invitație și te duci ca să-ți faci vreun selfie, să vadă lumea că ești cult - nu ai mai vorbi în timpul reprezentației, una, că nu e frumos și deranjezi, a doua, că oamenii aceia de pe scenă au muncit mult ca tu să vii acolo și să te holbezi la ei și să vorbești la telefon și zău că nu merită să le faci asta.
Te-aș mai ruga eu câte ceva dar mi-e că pentru o primă scrisoare sunt cam multe însă îți garantez eu că dacă începi să pui în practică rugămințile mele, celelalte se împlinesc oarecum de la sine. Mai pe scurt, ca să înțelegi ce ți-am cerut, ți-am cerut doar să ai bun simț. Hai că nici nu e greu, ia întreabă-i pe ai tăi, cei plecați în pribegie.
Cu speranță, o conațională
Comentarii