Din aventurile antreprenoriatului

 

Azi, la o emisiune radio am auzit o poveste pe care musai țin să v-o spun și vouă, poate că ați auzit-o, poate că nu. O familie cultivă lavandă și într-un an a fost sunată să vină de urgență la fața locului, că e ceva în neregulă. Când cei doi soți au ajuns, jumătate din teren - un hectar - era răscolit, arat, tufele zăceau pe câmp. Se înființase o asociație în sat, oamenii își luaseră un tractor și făcuseră o probă de arat pe terenul celor doi, crezând că este părăsit și că proprietarii vor fi mulțumiți că li s-a arat terenul gratis.

 

Povestea lor poate ați auzit-o la radio - din aventurile antreprenoriatului, dar pe a mea sigur nu ați auzit-o și sună așa: prin 2012 mă sună de la depozitul librăriei Humanitas să vin să iau niște cărți retur. La Casa Presei Libere. Și ajung eu la depozit și vine cineva cu un căruț dintr-ăla imens de cărat marfă pe care erau 24 de cutii pline cu cărți. 660 de cărți. Le dădeau retur „că nu se vând”. Când am ajuns cu ele la depozitul meu, luând la mână actele și cutiile, am observat că primele cărți începuseră să fie retrase din librării cu un an și jumătate în urmă. În acel an și jumătate ei tot retrăseseră cărți din librăriile lor și le depozitaseră - nu spun în ce condiții - în depozit, după care mă anunțaseră să vin să iau retur - că nu se vând. Normal că dacă stau în depozit 660 de cărți nu au cum să se vândă, nu?

 

Ce s-a întâmplat mai departe? În prima poveste, cei cu tractorul le-au răscumparat jumătate din lavandă, a fost un an prost și pentru ei și au dat faliment. În a doua poveste nu s-a întâmplat nimic, în prezent librăria Humanitas e una dintre cele mai mari puternice librării din țară.