Dragă Gheorghe Cojanu,

(mă scuzați, dar așa se adresează într-o scrisoare)

Ce mai faceți, sper că sunteți bine, sănătos. Și noi suntem bine, pe cât se poate. Să mă scuzați că v-am căutat numele pe internet, că nu l-am reținut, poate că ar fi trebuit să mă adresez cu funcția, că asta e eternă și o știe toată lumea: dragă domnule prefect al Capitalei. Atunci chiar că ar fi știut oamenii că e vorba despre domnul acela care nu și-a mai luat liber de mult și s-a dus duminica la cumpărături.

De ce vă scriu? Vă scriu ca să-mi exprim solidaritatea. Da, nu vă cunosc, că nu am avut onoarea, drept să vă spun nici nu știam că avem prefect. Dar când am văzut cum s-au năpustit asupra dumneavoastră ca vulturii, ce zic eu vulturii, ca hienele, despre ăștia din presă vorbesc, nu despre colegii de partid, deci când am văzut cum vă tăvălesc prin noroi (noroi e ăla care se face pe ulițele orașului, când plouă, da, pământ amestecat cu apă), deci mi-am zis că trebuie să iau atitudine. Să vă spun că eu vă înțeleg și vă dau dreptate. Da, omul muncește și are dreptul la odihnă. Ce e asta cu „în slujba cetățeanului”? Ce, suntem pe vremea comuniștilor? Ăștia din jurul dumneavoastră se duc toți la paranghelii, concerte, teatre, nunți, botezuri, că i-a apucat acum pe toți, zici că s-au vorbit. Și dumneavoastră, că nu ați mai avut puțin timp de multă vreme, nu oți avea dreptul să vă cumpărați o pâine? Ce e tupeul ăsta, să suni omul seara, duminica, și să-l pui la zid? Să-l întrebi de ce nu știe numărul infectaților? Și să ai tupeu dublu, să-l suni la ora 19 și apoi să-l suni la ora 23 și să-l întrebi același lucru, care  enumărul infectaților de la ora 13? Dar ce, au amnezie? Credeau că vor primi alt răspuns? Foarte bine le-ați făcut, le-ați arătat că sunteți constant. Răspunsul de la ora 23 e același cu cel de la ora 19. „Nu știu”. De astfel de oameni e nevoie în țara asta. Care știu ce vorbesc și nu o dau la-ntors. Zice legea că se întrunește Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență în 48 de ore de la momentul anunțului? Păi în 48 de ore se întrunește, nu mai devreme, poate să ardă orașul, să cadă clădirile la cutremur. Iar dacă nu e nevoie de întrunire el tot se întrunește, dacă a fost convocat. Da, dumneavoastră ați spus, vă citez: „Dacă vedem o incidență sub trei nu mai luăm măsuri, dar trebuie să informăm, iar Comitetul să fie de acord că nu mai putem lua măsuri pe care să le anulam în câteva ore. (...) Evident, noi am pus această problemă și am spus, Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență va fi convocat oricum. Dacă va scădea rata de incidență sub trei, noi tot trebuie să convocăm Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență, că așa ne impune legea, îl informăm că a fost astazi 3,02 și ne gândim dacă trebuie să luam măsuri pe care în aceeași ședință să le anulăm”.

Dragă domnule prefect - mă iertați iar de adresare, dar mi-e mai la îndemână, că iar v-am uitat numele. Mă iertați că vă întreb, faceți cumva rebusuri, integrame, jocuri dintr-astea? Că efectiv nu vă pot urmări, adică sunt total în ceață, pierd șirul ideii. Când băgați și cifre, deja nu mai pricep nimic - ba 3 la mie ba 3,2 și un pic ba 3,4. Dar de-mi spuneți că nici dumneavoastră nu pricepeți atunci să știți că mă liniștesc.

Așadar, vă scriu să vă spun că sunt alături de dumneavoastră, moral. Nu m-am dumirit de sunteți în izolare sau în concediu de odihnă, că vineri ați plecat de la serviciu, pentru că ați fost contact al unui confirmat cu covid și ați fost testat. Pare că sunteți în concediu de odihnă, așa cum a anunțat purtătoarea de cuvânt, adică testul a ieșit sâmbătă negativ, Doamne ajută, deci iată că m-am lămurit.

Păi atunci cu atât mai mult îmi exprim solidaritatea cu dumneavoastră. Sunteți în concediu de odihnă, cu atât mai mult nu au de ce să vă deranjeze ăștia de la presă cu prostiile lor cu covidul, spitale, alea alea.

V-am reținut mult, dragă domnule prefect, și poate oți mai avea niște cumpărături de făcut. A, să știți că țările sunt cam închise, adicătelea nu prea aveți unde pleca în vacanță. Ptiu, acu s-au găsit și ăștia să le închidă, o fi o conspirație. Și taman acu se închid și teatrele, cluburile, restaurantele în București. A, oricum nu mergeați la teatru, să-i ia dracu pe ăștia cu arta lor, ziceți? Așa, așa, să-i ia. De fapt i-a luat, vă zic eu, că am ceva cunoștințe prin teatre. Și cam pe toți artiștii i-a luat dracu. Numai pe dumneavoastră văd că nu vă ia, da, pe voi ăștia din politică. Oți avea vreo înțelegere cu el, că altfel nu-mi explic de ce cădeți mereu în picioare.

Dar, dragă domnule prefect, eu voiam să vă spun că vă susțin. Da, odihniți-vă. Limpeziți-vă mintea. Lăsați, că ne-om descurca noi cumva, nu ne duceți grija, că mi-e că vă îmbolnăviți. Și nu mai sunt locuri în spitale. A, dumneavoastră oricum mergeați la privat...

Închei aici, dorindu-vă concediu plăcut, aveți grijă cu masca aia, sănătate.

Semnează o cetețeancă nedetașată de la școală la spital