vineri, iunie 05, 2009

De ce nu cântă viitorul elevilor români

Ana mea s-a întors azi din Suedia - Stockholm, Malmo si Hjo. A fost la Festivalul International Let the future sing, ca membră a Corului de copii Radio. Găzduiţi la familiile copiilor care învaţă la cea mai renumită şcoală de muzică din Stockholm, a observat cu mirare că:
- Pe holurile imense ale şcolii sunt mese de şah unde elevii joacă şah în pauze şi "nu se aude un sunet".
- Orarul copiilor e între 10-16, cu pauză de masă la cantina şcolii.
- Nu au teme pentru acasă.
- O clasă are 10 elevi, cel mult 15.
- Nu au materie încărcată.
- Elevii pot alege, la un moment dat, orele la care doresc să participe.
- E şcoală de muzică, dar nu toţi cântă şi la un instrument.
- Au o mulţime de coruri în şcoală, toate, foarte bune.
- Elevii suedezi s-au mirat foarte tare când au aflat că elevii români aleg fotbalul în locul muzicii. Cum aşa? Iac-aşa!

4 comentarii:

Cristina spunea...

Cred ca elevii suedezi s-ar fi mirat si mai tare daca li s-ar fi spus ca elevii romani invata prin clasele I - IV ceea ce ei nici nu viseaza. Asa cum si eu am aflat acum, la intoarcerea colegelor noastre din Norvegia, un fapt incredibil: In Luroy (o regiune aflata la cercul arctic in Norvegia si compusa din vreo 1200 de insulite) primaria intretine - atentie! - o scoala pentru un singur elev aflata pe una din ele. Mai are inca o scoala pentru... 4 elevi. Din categoria: Nu vom ajunge niciodata acolo.

Carmen Muşat Coman spunea...

Incredibil dar adevarat.
Asa ar spune si ei cand ar afla ca elevii nostri ba au teze ba dau examen si ca au teme cat pentru patru-cinci ore pe zi.

Alexandra A. spunea...

minunat! la un simplu google search am dat peste blogul dumneavoastra. ma bucur sa aflu vesti despre cor. si eu am fost membra a acestuia, chiar si sefa de ansamblu la un moment dat, dar timpul este necrutator si nu ne lasa sa facem tot ce dorim. cu toate astea si cu toate sacrificiile facute de-alungul copilariei si adolescentei am ramas cu amintiri extraordinare care si astazi imi dau fiori, dar acum de melancolie...in cazul meu cariera in ccr s-a incheiat mai grandios decat as fi sperat, cu adiemus, o lucrare spectaculoasa ce nu poate fi egalata curand :). felicitari si succes in continuare anei, sa nu se lase invinsa de rautatile fetelor pentru ca se vor sterge, dar amintirile turneelor si contactului cu alte civilizatii, ca sa nu mai zic de experienta traita pe scena este de neegalat :).

Carmen Muşat Coman spunea...

Ma bucur sa te cunosc - iata ce face google, aduna laolalta oameni.

Poate ca e mult spus sacrificii - da, asa le vedeai atunci, acum sigur spui ca a fost timp folosit cu multa intelepciune si placere...

Cred totusi ca nu ai plecat de mult din cor - Adiemus a fost cantat acum cativa ani. Asa-i? Inseamna ca o stii pe Ana...


Mult succes in ce tot ce faci....