sâmbătă, mai 22, 2010

Despre perseverenţă

Într-unul din pasajele dezolante ale intersecţiei Bucur Obor, un chitarist cântă de dimineaţa până seara. De cele mai multe ori e semiîntuneric şi doar câţiva oameni se încumetă să folosească pasajul care, reabilitat acum jumătate de an, îşi pierde deja tencuiala. Locul e pustiu, deprimant, chitaristul nu prea are voce şi cântecul lui sună, de cele mai multe ori, a urlatul câinelui la lună.

Totuşi, nu se poate să nu-i apreciezi perseverenţa: căci precum câinele care urlă la lună, deşi ştie că nu va ajunge niciodată la ea, aşa şi chitaristul nostru cântă în fiecare zi, deşi ştie că nu are cine să-i pună bani în pălărie.

10 comentarii:

Daniel C. spunea...

Dar oare luna va fi stiut ea vreodata ca un caine a urlat la dansa? sau luna nu stie nimic, nici macar sa se invarta in jurul axei sale? :)
e o gluma si nu vreau sa te superi. Chitaristul acela, te-ai intrebat, poate ca are nevoie pentru sine sa cante, chiar si ca, cainele: in orice caz, nu poate sa cante mai rau decat Lady Gaga. Uneori personajele prafuite ale strazii stralucesc launtric in asteptarea vantului si a ploii care sa le spele aripile. Chitaristul acela cantand poate ca o face pentru a crede in sine, intr-o lume careia nu-i mai pasa de aproapele care se stinge incet, ca prostul, si nu are curaj sa spuna asta celor dragi si ocupatii cu pieptanatul dracilor! :)
cu drag,

Carmen Muşat Coman spunea...

Adica de ce sa ma supar?
Poate ca da, canta pentru sine, asa cum multi scriu pentru ei, chiar daca scriu mai bine decat Cartarescu.
Si nu facem toti cate ceva pentru a crede in noi?

Daniel C. spunea...

Da, scrii mai bine decat acel sicofant.

Carmen Muşat Coman spunea...

Ha, dar eu nu ma refeream la mine!

Daniel C. spunea...

Altii se refera la tine.

Carmen Muşat Coman spunea...

N-au cum si de ce.

Carmen Muşat Coman spunea...

Apropo de perseverenţă: fiecare cu părerea lui, nu renunţă în ruptul capului.

Daniel C. spunea...

Eu am renuntat. Imi cer iertare pentru parerea de mai sus. Raman insa ferm opiniunii mele despre sicofant.
E un fenomen real faptul ca azi nu prea mai exista apetenta pentru lectura - si eu la randu-mi cuprins, ma laud ca am reusit performanta sa citesc doua carti scrise de tine - a fost ciudat pentru ca a fost altceva decat ceva cu care ne-am obisnuit.
Comentariile de mai sus au fost gesturi de solidaritate, de care tu nu ai nevoie, de la un cititor sincer dezinteresat in a exersa arta osanalelor cu rost sau fara rost.
Toate cele bune.

Carmen Muşat Coman spunea...

Renuntat la scris?

Ei, nu am nevoie de gesturi de solidaritate! Bineinteles ca am! Si multumesc. Doar ca ma infurii si eu ca lumea e asa cum e, ca nu se mai citeste etc. Si am si eu aceeasi parere despre sicofant, cum ii zici.

Multumesc, toate bune si eu
(a doua - Radha, e tradusa de Didi, nu la ea te referi?)

Daniel C. spunea...

da.