Impresii neimportante de la Bookfest

Obositor, asurzitor. Un târg de carte ar trebui să fie un templu al cuvântului scris şi nu o scenă de bâlci unde fiecare se întrece în a striga mai tare ca să atragă clienţi. La Adevărul s-a urlat din două în două ore, urlet dublat de muzica asurzitoare de la un stand cu CD-uri. Pavilionul 16 al Bookfestului a fost o arenă a urletelor. În 15, unde erau editurile mari, care-şi programaseră lansările la aceeaşi oră, pe principiul "care pe care" a fost mai linişte din punctul acesta de vedere. Am invidiat spaţiul pentru lectură alocat de câteva edituri, cele care au considerat că târgul nu e numai un loc al vânzărilor ci şi unul de informare, delectare. M-am uitat la cei care luau cărţi de la Adevărul cu pungile, fără să le înţeleg mentalitatea - găsesc aceleaşi cărţi, la acelaşi preţ tot timpul anului, la tarabele cu ziare sau la librăriile Adevărul. De ce se mai îmbulzesc la târg? Nu pricep. În fine.