De ce e grațios elefantul

Azi am fost la depozitul librăriei online www.elefant.ro să încasez niște bani pentru vânzarea cărților Cununilor de stele. La Republica metroul te duce repede, dacă ai o carte în mână. Mergi prin curtea mare a fostei Republica și tragi cu ochiul la halele părăsite unde niște fiare vechi îngroapă în rugină ultimele amintiri legate de viețile celor ce au visat, sperat, muncit aici. Compartimentată, fosta Republică e acum, din loc în loc, sediu de tipografie, depozit de haine chinezești și cine mai știe ce. Și după vreo 7 minute de mers pe jos prin curtea pustie, unde nici câinii nu te latră, ajungi - dar mai bine să întrebi la poarta Republicii,  vizavi de stația de metrou, un pic mai la stânga, de fapt, cum se ajunge la Elefant - deci ajungi la depozitul librăriei online elefant.ro

Câteva mașini în fața sediului și animație. De fapt toți oamenii care ajung în partea aceea se îndreaptă spre elefant. Nu zic că sunt mulți dar sunt. În zece minute cât am stat eu acolo patru persoane, însoțite de copil, partener, veniseră special din colțurile Bucureștiului ca să-și ridice cărțile. Cu mine, cinci, pentru că am cumpărat și eu câteva cărți. De la fereastra biroului de la etaj, unde ți se aducea comanda și plateai cărțile, vedeai depozitul de carte. O mare de carte așezată pe rafturi aliniate. O mare de carte pe care am îmbrățișat-o cu privirea și imaginea aceea îmi e de ajuns pentru a-mi da energie astăzi.

De-asta spun că e grațios elefantul. Pentru că înoată în marea de cărți cu seriozitate față de client dar și editor. Eu, azi, am fost și client și editor. Și am dansat cu elefantul.