Cum s-a făcut de sfinții nu au veceuri
Din pensia ei de 900 de lei mama a dat 130 de lei pentru a ajunge la mormântul lui Arsenie Boca. Ținea să vadă mormântul marelui sfânt, să-l cinstească și, cine știe, poate că voia să-l și roage ceva.
Mama nu merge la biserică, nu le prea are cu popii, adică. Adică ea ar merge, poate, dacă ar găsi în biserică liniște și nu babe care-ți fură perna de sub genunchi, dacă preotul ar avea har și nu ar urla la enoriași. Mama are o candelă aprinsă în casă și sunt sigură că are dialogurile ei cu Dumnezeu. Numai că nu-i plac intermediarii lui Dumnezeu.
La mormântul sfântului dorea însă să ajungă. Așa că autocarul cu excursioniști a plecat pe la ora 21 de pe lângă București și pe la 5,30 erau la mânăstirea Prislop, unde e înmormântat acesta. La ora 7,30 am înțeles, de la mama, că au putut intra, când s-au deschis porțile mânăstirii. Erau cozi de kilometri formate din automobile. Mii de oameni care veneau să vadă mormântul. Mii de oameni care așteptau ore întregi la coadă.
La întoarcere, prin telefon, glasul mamei era plin de revoltă și ridicat. Ea care nu se enervează decât rar, dar asta neînsemnând resemnare.
- N-am crezut că e așa o batjocură. Un singur veceu pentru toate miile alea de oameni! Oameni în vârstă care se duceau care încotro pe deal, pe după copaci. Cum, măi, să nu faci niște veceuri? Îmi pare tare rău, dar am fost tare dezamăgită. Sute de mii de oameni care vin din respect pentru biserică însă biserica nu-i respectă. Ce face biserica cu toți acei bani pe care-i strânge? Că fiecare lasă 5-10 lei acolo, în cutia lângă care era o femeie, te păzea ca nu care cumva să treci fără să lași ceva... Și apoi? Nici nu apuci să te reculegi un pic, pupi crucea și altul la rând, pe bandă! Ăsta nu e pelerinaj, asta e afacere! Și-mi pare rău, eu nu cred că sfântul ar fi de acord cu așa ceva. Nu cred că asta vrea sfântul, să fie o afacere trecerea pe la mormântul lui!
Pe mama greu o scoți din răbdarea ei ardelenească. A trecut prin atât de multe în viața ei de 72 de ani încât știu că nu s-a revoltat pentru că nu a avut hârtie igienică sau un veceu. Ci pentru că în numele credinței niște indivizi își bat joc de toți cei ce vin la mormântul părintelui Arsenie Boca. Și are dreptate: dacă îi respecți pe cei ce-ți trec pragul, faci, din milioanele de lei care îți sunt dăruite, niște veceuri. Oferi un pahar cu apă - că înțeleg că nici nu ai de unde să cumperi o sticlă cu apă.
- Hai că noi am avut întâietate, că eram grup organizat. Dar oamenii ăia de pe marginea șoselei, de la kilometri, care veneau pe jos, poate și cu cărucioare cu oameni bolnavi, că speră în minuni? Ăia ajung sus și de unde iau un pahar cu apă? Nu, asta e bătaie de joc! N-am crezut așa ceva!
La mormântul lui Arsenie Boca o femeie a zis:
- Ce frumos e aici! Ce liniște e!
Mama a zis și ea, ca pentru sine:
- Da, acum nu știu dacă sfântul are liniște cu noi aici!
Mama nu merge la biserică, nu le prea are cu popii, adică. Adică ea ar merge, poate, dacă ar găsi în biserică liniște și nu babe care-ți fură perna de sub genunchi, dacă preotul ar avea har și nu ar urla la enoriași. Mama are o candelă aprinsă în casă și sunt sigură că are dialogurile ei cu Dumnezeu. Numai că nu-i plac intermediarii lui Dumnezeu.
La mormântul sfântului dorea însă să ajungă. Așa că autocarul cu excursioniști a plecat pe la ora 21 de pe lângă București și pe la 5,30 erau la mânăstirea Prislop, unde e înmormântat acesta. La ora 7,30 am înțeles, de la mama, că au putut intra, când s-au deschis porțile mânăstirii. Erau cozi de kilometri formate din automobile. Mii de oameni care veneau să vadă mormântul. Mii de oameni care așteptau ore întregi la coadă.
La întoarcere, prin telefon, glasul mamei era plin de revoltă și ridicat. Ea care nu se enervează decât rar, dar asta neînsemnând resemnare.
- N-am crezut că e așa o batjocură. Un singur veceu pentru toate miile alea de oameni! Oameni în vârstă care se duceau care încotro pe deal, pe după copaci. Cum, măi, să nu faci niște veceuri? Îmi pare tare rău, dar am fost tare dezamăgită. Sute de mii de oameni care vin din respect pentru biserică însă biserica nu-i respectă. Ce face biserica cu toți acei bani pe care-i strânge? Că fiecare lasă 5-10 lei acolo, în cutia lângă care era o femeie, te păzea ca nu care cumva să treci fără să lași ceva... Și apoi? Nici nu apuci să te reculegi un pic, pupi crucea și altul la rând, pe bandă! Ăsta nu e pelerinaj, asta e afacere! Și-mi pare rău, eu nu cred că sfântul ar fi de acord cu așa ceva. Nu cred că asta vrea sfântul, să fie o afacere trecerea pe la mormântul lui!
Pe mama greu o scoți din răbdarea ei ardelenească. A trecut prin atât de multe în viața ei de 72 de ani încât știu că nu s-a revoltat pentru că nu a avut hârtie igienică sau un veceu. Ci pentru că în numele credinței niște indivizi își bat joc de toți cei ce vin la mormântul părintelui Arsenie Boca. Și are dreptate: dacă îi respecți pe cei ce-ți trec pragul, faci, din milioanele de lei care îți sunt dăruite, niște veceuri. Oferi un pahar cu apă - că înțeleg că nici nu ai de unde să cumperi o sticlă cu apă.
- Hai că noi am avut întâietate, că eram grup organizat. Dar oamenii ăia de pe marginea șoselei, de la kilometri, care veneau pe jos, poate și cu cărucioare cu oameni bolnavi, că speră în minuni? Ăia ajung sus și de unde iau un pahar cu apă? Nu, asta e bătaie de joc! N-am crezut așa ceva!
La mormântul lui Arsenie Boca o femeie a zis:
- Ce frumos e aici! Ce liniște e!
Mama a zis și ea, ca pentru sine:
- Da, acum nu știu dacă sfântul are liniște cu noi aici!
Comentarii
Daca v-am ofensat prin comentariul meu va cer scuze, dar adevarul e ca desi am fost relativ recent la Prislop, eu nu am sesizat nimic din ce mentionati dumneavoastra in post.
Cat despre bani, mama nu a zis ca i-a cerut cineva bani ci ca acea cutie a milei era pazita de o femeie, ca si cum...