luni, august 24, 2015

Popa Nan, strada dincolo de timp

Casa Mariei Tănase
Casa Mariei Tănase
Privești casele ce-și dorm somnul de duminică, splendori apuse, scorojite sau distruse de cei ce le-au ocupat precum vatra unei șatre. Nu trec mașini, troilebuzul nu tece nici el, ești singur pe strada Popa Nan. Ici o cafenea, colo o clădire ce se reclădește pe zidurile vechi, fără mare consolidare. Privirea îți e atrasă de o clădire castel, îmbrăcată în iedere. De la un geam râd câteva flori galbene, pe un balcon flutură un tricolor. O antenă rotundă se hlizește la tine, întrebându-se parcă și ea ce caută pe această clădire despre care vei afla, ulterior, de la un prieten ce a copilărit în zonă, că e casa Mariei Tănase. A locuit aici până la moarte, 1963. Nu, nu e nici o plăcuță cu numele ei pe clădire. Tot colț cu strada Mecet, însă în diagonală, o casă cam dărăpănată poartă o plăcuță: aici a locuit scriitorul Gheorghe Brăescu. Tu, de fapt, cauți numărul 49, locul unde a stat Magda Isanos. Știi asta din cartea Victoriei Dragu Dimitriu - Povești ale Doamnelor din București. Fiica Magdei Isanos, Elisabeta Isanos, ea însăși poetă precum mama sa, povestea autoarei cărții istoria casei (e în postarea precedentă). A rămas doar un loc care așteaptă. Acum aici e doar un gard verde. Pe școala gimnazială vecină e însă o plăcuță cu numele poetei. Nici școala nu mai e ce a fost - acum e una particulară. Puțin mai încolo o casă e transformată într-un cabinet veterinar și strada Țepeș Vodă taie Popa Nanul, deschizându-se într-un scuar. De pe trotuar, un vânzător de „pepeni eco” te întreabă de cauți vreo stradă. Zâmbești și spui:
- Mulțumesc, am găsit.



Casa Mariei Tănase

Casa în care a locuit scriitorul Gheorghe Brăescu



Liceul Waldorf


Școala gimnazială de care era lipită casa în care a locuit Magda Isanos


Numărul 49. Dincolo de gard, doar verde.
Un cabinet veterinar...

O căsuță sfidând blocul de vizavi

Când șatra locuiește în casă...


2 comentarii:

Anonim spunea...

Superb. Doamna mai incerc o data sa dau de dumneavoastra:)) nu ma las. sunt baiatu cu ceaiurile cu gheata ala rastignit prin muzeu de i-ati dat o carte:)) v-am scris si pe facebook dar probabil a intrat mesajul la ''alte mesaje'' in caz ca va ganditi sa va uitati si pe acolo. Voiam sa va salut ca pana acum n am avut laptop:)) din salariu de la ramayana nu m-am descurcat sa-mi iau a trebuit sa mai astept putin.

Carmen Musat Coman spunea...

Paul! Ce bucurie! Ce mesaje, care mesaje?
Salutari - comancarmen@gmail.com