Femeia cu un teatru
Să fie vreo două luni de atunci. Prietena mea mă întreba dacă vreau să o însoțesc la o piesă de teatru. Eu locuiam aproape de acel teatru - Teatrul Arte dell'Anima - însă eram în situația celor ce locuiesc lângă mare și nu se aruncă în valuri nici măcar o dată pe vară. Urma să vedem O noapte furtunoasă, interpretată de tineri actori - 22,23 de ani -, numele lor nu ne spunea nimic, regizorul era și el tânăr - tot 23 de ani. Hai! Cât de rău poate să fie! ne-am zis.
Înainte de începerea piesei o doamnă brunetă ne-a urat zâmbind bun venit, ne-a spus că onorariul actorilor va fi donat actorilor pensionari, a zâmbit iar și... a început piesa. S-a încheiat piesa de teatru și noi am rămas...mască. Exact ca la teatru. Căci ce am văzut noi pe scenă a fost o dezlănțuire de talent și dragoste. Am ieșit buimacă și plină de adrenalină totodată, de parcă mă dădusem în montagne russe deși eu nu mă dau în montagne russe. Am căutat numele actorilor pe facebook, „m-am împrietenit” cu ei și de atunci îi urmăresc peste tot aproape - mă refer la piesele în care joacă. Însă nu despre ei vreau să vorbesc, deși dacă spui Teatrul Arte dell'Anima nu ai cum să nu-i pomenești, pentru că acest teatru e făcut anume pentru ei. Pentru a oferi o scenă tinerilor actori. Mă refer la omul care a făcut acest teatru. Crina Lință - așa aveam să aflu că o cheamă pe doamna care ne-a întâmpinat.
Crina Lință are un teatru. Unii au o cârciumă care le aduce mulți bani. Crina Lință are un teatru în care bagă bani, împreună cu soțul ei. Nu trebuie să spună asta, căci se vede cu ochiul liber. Poți face un calcul rapid, estimativ, al biletelor vândute și al cheltuielilor. Cei ce nu au o „afacere” proprie, de suflet, poate că nu vor înțelege. Mulți nu înțeleg ce înseamnă pasiunea. Probabil că uneori și plânge, cel puțin așa îmi imaginez, asta pentru că mulți oameni care fac ceea ce le place au momente în care plâng. Nu, nu e o contradicție. Și nu, nu plângi de fericire. Poate că de oboseală uneori, poate din cauza unei vorbe aruncate fără voie... Eu am plâns pentru că organizatorul unui târg de carte mi-a zis că fac prea mare caz că editura Polirom a intrat peste ora evenimentului meu. Nu vorbește despre asta, nici nu ar avea cum, nu ne cunoaștem aproape deloc însă știu că așa pățesc oamenii care iubesc ceea ce fac.
Știți, eu nu cunosc pe nimeni care să aibă un teatru. Cunosc oameni care scriu, fac bijuterii, au cârciumi, sunt grădinari, jurnaliști... Dar pe nimeni care să aibă un teatru în ziua de azi. De aceea sunt așa de entuziasmată. Și pentru că am văzut piesele care se montează acolo - proiecte care au prins viață și care acum participă la festivaluri de teatru.
Și să vă mai spun ceva: anul acesta își dă licența în actorie și am văzut-o în piesa de teatru Și caii se împuscă, nu-i așa? - spectacolul de licență, la Palatul Copiilor. Și este o actriță talentată. Două roluri interpretează aici - unul este cumva episodic dar în cel al unei militante extremiste îi vedem forța și pasiunea.
Nu, nu joacă pe scena proprie. Pe pagina ei de facebook anunță multe evenimente ale colegilor ei și ne îndeamnă să mergem să-i vedem. O colegialitate pe care nu o prea întâlnești în breasla actorilor.
Cam câți ani să aibă? Păi are un fiu care cred că a terminat anul trecut actoria și aș zice că a moștenit talentul mamei lui. Dar știu tineri de 20 de ani care se poartă de parcă ar avea 80. Așa că e irelevant să întrebați asta.
Am căutat o fotografie care să o reprezinte. M-am oprit asupra celei făcute de Ioana Nicolae, actriță și PR la Arte dell'Anima. Fotografia e din timpul piesei Și caii se împușcă, nu-i așa? Aici Crina face o piruetă. Așa mi se pare că e ea, o piruetă a talentului, dăruirii și a bucuriei.
Știți, cred că cel mai bine ar fi să căutați pagina de facebook a ei - Crina Lință. Femeia cu un teatru. Și pagina facebook a teatrului - Teatrul Arte dell'Anima. Luați apoi numele actorilor, pe rând, și vedeți în ce joacă. Veți fi prinși într-un labirint din care nu veți dori să mai ieșiți, căci sunteți pe tărâmul talentului. Și totul pornește dintr-un loc - Str. Făinari nr.17D. Teatrul Arte dell'Anima - Crina Lință.
Înainte de începerea piesei o doamnă brunetă ne-a urat zâmbind bun venit, ne-a spus că onorariul actorilor va fi donat actorilor pensionari, a zâmbit iar și... a început piesa. S-a încheiat piesa de teatru și noi am rămas...mască. Exact ca la teatru. Căci ce am văzut noi pe scenă a fost o dezlănțuire de talent și dragoste. Am ieșit buimacă și plină de adrenalină totodată, de parcă mă dădusem în montagne russe deși eu nu mă dau în montagne russe. Am căutat numele actorilor pe facebook, „m-am împrietenit” cu ei și de atunci îi urmăresc peste tot aproape - mă refer la piesele în care joacă. Însă nu despre ei vreau să vorbesc, deși dacă spui Teatrul Arte dell'Anima nu ai cum să nu-i pomenești, pentru că acest teatru e făcut anume pentru ei. Pentru a oferi o scenă tinerilor actori. Mă refer la omul care a făcut acest teatru. Crina Lință - așa aveam să aflu că o cheamă pe doamna care ne-a întâmpinat.
Crina Lință are un teatru. Unii au o cârciumă care le aduce mulți bani. Crina Lință are un teatru în care bagă bani, împreună cu soțul ei. Nu trebuie să spună asta, căci se vede cu ochiul liber. Poți face un calcul rapid, estimativ, al biletelor vândute și al cheltuielilor. Cei ce nu au o „afacere” proprie, de suflet, poate că nu vor înțelege. Mulți nu înțeleg ce înseamnă pasiunea. Probabil că uneori și plânge, cel puțin așa îmi imaginez, asta pentru că mulți oameni care fac ceea ce le place au momente în care plâng. Nu, nu e o contradicție. Și nu, nu plângi de fericire. Poate că de oboseală uneori, poate din cauza unei vorbe aruncate fără voie... Eu am plâns pentru că organizatorul unui târg de carte mi-a zis că fac prea mare caz că editura Polirom a intrat peste ora evenimentului meu. Nu vorbește despre asta, nici nu ar avea cum, nu ne cunoaștem aproape deloc însă știu că așa pățesc oamenii care iubesc ceea ce fac.
Știți, eu nu cunosc pe nimeni care să aibă un teatru. Cunosc oameni care scriu, fac bijuterii, au cârciumi, sunt grădinari, jurnaliști... Dar pe nimeni care să aibă un teatru în ziua de azi. De aceea sunt așa de entuziasmată. Și pentru că am văzut piesele care se montează acolo - proiecte care au prins viață și care acum participă la festivaluri de teatru.
Și să vă mai spun ceva: anul acesta își dă licența în actorie și am văzut-o în piesa de teatru Și caii se împuscă, nu-i așa? - spectacolul de licență, la Palatul Copiilor. Și este o actriță talentată. Două roluri interpretează aici - unul este cumva episodic dar în cel al unei militante extremiste îi vedem forța și pasiunea.
Nu, nu joacă pe scena proprie. Pe pagina ei de facebook anunță multe evenimente ale colegilor ei și ne îndeamnă să mergem să-i vedem. O colegialitate pe care nu o prea întâlnești în breasla actorilor.
Cam câți ani să aibă? Păi are un fiu care cred că a terminat anul trecut actoria și aș zice că a moștenit talentul mamei lui. Dar știu tineri de 20 de ani care se poartă de parcă ar avea 80. Așa că e irelevant să întrebați asta.
Am căutat o fotografie care să o reprezinte. M-am oprit asupra celei făcute de Ioana Nicolae, actriță și PR la Arte dell'Anima. Fotografia e din timpul piesei Și caii se împușcă, nu-i așa? Aici Crina face o piruetă. Așa mi se pare că e ea, o piruetă a talentului, dăruirii și a bucuriei.
Știți, cred că cel mai bine ar fi să căutați pagina de facebook a ei - Crina Lință. Femeia cu un teatru. Și pagina facebook a teatrului - Teatrul Arte dell'Anima. Luați apoi numele actorilor, pe rând, și vedeți în ce joacă. Veți fi prinși într-un labirint din care nu veți dori să mai ieșiți, căci sunteți pe tărâmul talentului. Și totul pornește dintr-un loc - Str. Făinari nr.17D. Teatrul Arte dell'Anima - Crina Lință.
Comentarii