Agresiunea, ca pariu

Se uită la el cu dispreț și se uită la el pentru că nu are încotro, este chiar în fața ei, îi blochează trecerea. Sunt în magazin, ea tocmai ce a plătit sticla cu apă, la casă, cei doi erau în spatele ei, nu a observat că erau tot cei ce comentaseră pe stradă același lucru pe care unul dintre ei, cel ce i-a blocat trecerea cu un rânjet, i l-a zis adineauri:
- Am făcut pariu cu prietenul meu că ați făcut sport de performanță. Așa-i sau am pierdut pariul?
El a rânjit ca și cum i-ar fi făcut un compliment, un supercompliment, privirea ei este însă plină de dispreț.
- Dacă ați făcut pariu pe seama altuia atunci să vi-l asumați.
El rânjește în continuare:
- Am pierdut sau nu am pierdut?
- Are vreo importanță pentru dvs dacă am făcut sau nu sport? întreabă ea uitându-se urât.
- Păi are, că am făcut un pariu.
- Poate faceți pariuri cu lucruri pe care le cunoașteți și care vă privesc, nu credeți?

Și doamna își ia sticla de apă, îi zâmbește doamnei de la casă și-i mulțumește, se mai uită o dată urât la individul de vreo 55 de ani, cu tricou roșu și păr vopsit blond și se întoarce pe călcâie.


O fi făcut ori nu sport de performanță doamna însă doamna clar a învățat pe undeva că acel comportament este o formă de agresiune. La școală clar nu, căci la școală nu se învață despre discriminare, violență. Deși ar fi tare indicat să se învețe.