SRI, haștag rezist și baba de biserică

În tren. Pe cât de vechi pe atât de curat, însă. Particular. În diagonală o doamnă mânca un covrig și scutura semințele de floarea soarelui pe jos. Se uita în telefon și mânca. Știți voi, gestul acela de scuturare a scrumului de țigară. Eu citeam. Să-i zic, să nu-i zic, iar îmi stric fengșuiul... Îi zic. Și ce mi-au auzit urechile:
Cu ce mă deranjează pe mine, nu se mătură? Și de ce nu-mi văd eu de treaba mea, parcă citeam, ce, nu pot să citesc în continuare? Ce mă bag în viața altora, parcă sunt o babă de biserică.
Răspunsurle mele erau afirmative - da, mă deranjează, da, se mătură dar nu înseamnă că trebuie să aruncăm gunoi pe jos, da, citeam dar nu pot să mai citesc pentru că aruncă gunoi pe jos lângă mine, da, sunt o babă de biserică.
Dar de fapt nu sunt o babă de biserică, mai rău, s-a convins că sunt din generația haștag rezist facebook.
- Ce legătură are haștag rezist facebook cu bunul simț? o întreb. Sau numai cei din haștag rezist facebook au bun simț?
Dar de fapt ar trebui să lucrez la SRI, pentru că le văd pe toate.
- Da, mulțumesc, chiar e o idee, chiar îmi căutam un job.
Păi, da, chiar așa să și fac. Și să știu că nici măcar nu și-a dat seama că-i cădeau acolo, câteva semințe pe jos.
- Asta e și mai grav.
Femeia a luat un șervețel și a adunat de jos cam jumătate din semințe doar în clipa în care i-am pomenit de amendă.
În tot acest timp, tot vagonul a tăcut. Mâlc. Un singur bărbat din spatele meu a zis, împăciuitor, de parcă eram o nebună:
- Haide, lăsați, că o să le adune și se stinge conflictul.