Despre bloguri

Bloggerii sunt deja o comunitate, precum a mămicilor, trabantiştilor, biciliştilor. Unii au informaţii inedite, alţii copiază ştiri sau muzică, alţii postează o ştire de trei rânduri şi apoi lasă pe alţii să comenteze, să-i facă trafic. Dacă te uiţi la comentarii, vezi însă că majoritatea sunt jignitoare, agramate, cu adresă la unul dintre comentatori.

Dincolo de informaţie, cred că acesta este marele "merit" al blogurilor, forumurilor de pe site-uri: defularea. Oamenii sunt atât de frustraţi încât îşi varsă veninul, micimea asupra celorlalţi, sub semnul anonimatului de cele mai multe ori. (Şi cred că de la serviciu, date fiind orele comentariilor). E bine să te eliberezi, să nu ţii în tine nemulţumirile, căci te poţi îmbolnăvi. Pe de altă parte, cred că sunt foarte, foarte frustraţi cei care îşi jignesc, umilesc semenii. Căci la cât venin împroaşcă pe bloguri, ar trebui să fie senini când ies în lume.

Dar, nu. Sunt la fel de nesimţiţi, prost crescuţi, fuduli. Dovadă că nu mai au pic de seninătate, bucurie de a trăi în ei. Nu se mai bucură decât atunci când înjură, fac rău, şi asta pe mine mă înspăimântă. Lumea aceasta violentă nu e lumea în care doresc să trăiesc. Când fac o însemnare pe blog o fac pentru că doresc ca rândurile mele să aducă zâmbet pe buze, eventual să fie semne de întrebare. Eu vreau o lume frumoasă. Pentru mine, familia mea, prietenii, duşmanii mei.

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.