miercuri, septembrie 21, 2011

Tagore și Eminescu la Festivalul Namaste India - Doi poeți care nu s-au întâlnit niciodată

Fragmente din conferința Doi poeți... susținută de Amita Bhose, ce va fi prezentată în cadrul Festivalului Namaste India, 2 octombrie, ora 15, Gospodăria Moișeni, Muzeul Satului.
Așa-i că aveți impresia că ambele pasaje sunt scrise de unul și același poet? Și totuși nu s-au întânit niciodată, și totuși sunt scrise de Tagore și de Eminescu...

"Numai atunci când stai aici, înţelegi cât de uluitor de măreţe sunt fenomenele universului. Dimineaţa, soarele vine dinspre răsărit şi deschide încetişor fila unei cărţi uriaşe, iar la sfârşitul zilei, seara, o întoarce tot atât de încet dinspre apus. Ce minunată e scriitura aceasta ! Râul îngust, ostrovul întins până în zare şi malul pitoresc de la marginea râului - colţ neglijat al Pământului -, ce şcoală mare, liniştită şi singuratică a lumii ! Cuvintele mele ar suna ca o «poemă» în capitală, dar nu şi aici." - Rabindreanath Tagore, Scrisori rupte.

O insulă asemănătoare şi-a închipuit Eminescu pentru Euthanashis, care îi scria lui Ieronim:
"Este o frumuseţă de zi acum când îţi scriu şi sunt atât de plin de dulceaţa cea proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturii, încât pare că-mi vine să spun şi eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăieşte în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părţile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate şti acest rai pământesc unde trăiesc eu. [ ... ] O bucată de cer am numai, dar ce bucată ! Un azur întunecos, limpede, transparent, şi numai din când în când câte un nourel alb, ca şi când s-ar fi vărsat lapte pe cer. [...] Îmblu la şcoală. Şi la cine: la albinele mele. Am părerea cum că toate ideile ce plutesc pe suprafaţa vieţei oamenilor sunt creţii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă." - Cezara

Niciun comentariu: