Mama sau tata?

din Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, ce va fi lansat pe 24 noiembrie ora 11 la Gaudeamus, standul editurii Cununi de stele - 354. Prezintă Anca Florea, Adrian Nicolae Popescu.

Anticipând întrebarea supraveghetoarei de magazin, aplecată ușor spre ea, fetița spune repede, dintr-o răsuflare, ca pentru a scăpa de o corvoadă: „Mă cheamă Mihaela și am cinci ani!“. Tânăra rămâne puțin descumpănită, dialogul părea sfârșit înainte de a începe, dar cum întotdeauna există o altă cale de acces spre celălalt, se așază pe vine în fața fetiței și, trăgând ușurel de-o ureche iepurașul roz pe care aceasta îl ține în brațe o întreabă cine i l-a cumpărat, mama sau tata? „Și mama și tata“, răspunde scurt fetița, strângând și mai tare jucăria roz, de parcă s-ar fi temut să nu-i fie luată. Supraveghetoarea își exprimă mirarea, cum, nu se poate așa ceva, sigur i l-a cumpărat ori unul ori celălalt dintre părinți, însă fetița e sigură pe răspunsul ei: i l-au cumpărat amândoi. Cum dialogul pare a duce spre drum înfundat, întrebarea își schimbă sensul, reținând doar subiecții: „Dar ia zi, pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?“. Și în ceea ce privește sentimentele, părinții se află pe picior de egalitate în inima Mihaelei. Nu pare deloc distractivă discuția asta cu răspunsuri atât de cuminți și de bun simț, așa că tânăra mai încearcă o nouă destabilizare în mintea fetiței: „Ei, dar nu se poate, păi cine-ți face ție toate mofturile, mama sau tata?“. De data aceasta, după un moment de ezitare, răspunsul îl indică pe tată ca fiind responsabil cu răsfățul, iar supraveghetoarea, declarându-se mulțumită de cele aflate, râde încântată, și odată cu ea și cele două casiere, la fel de tinere și avide de mici indiscreții în viața cumpărătorilor. Indiscreții care, oricât de nevinovate ar fi, nu sunt deloc educative iar uneori pot fi chiar păgubitoare pentru dezvoltarea personalității unui copil. Dacă întrebările banale, repetitive până la iritabilitate, de genul „Cum te cheamă?“, urmată invariabil de „Câți ani ai?“ sunt inofensive și pot provoca, în cel mai rău caz, un refuz al copilului de a răspunde sau o atitudine de bunăvoință față de lipsa de imaginație a adulților, altele însă pot pune în pericol echilibrul unei familii. Străini, cunoscuți, bunici bombardează copilul cu întrebări unde cei doi părinți se află mereu pe o balanță: Pe cine iubești mai mult?, De cine îți e mai dor?, Cine-ți cumpără mai multe jucării? etc. Ele vin, desigur, dintr-o dorință de a intra în contact cu o lume pe care adulții au depășit-o de mult și acesta e modul lor stângace și sterp de a se coborî la nivelul copilului. Dar mentalitatea ascunde o carență de educație pe care o vor perpetua la propriii copii. În concepția lor, există o permanentă dispută între părinți pentru a ocupa primul loc în sufletul copilului, și câștigător este cel care oferă mai mult, din punct de vedere material. Când normal ar fi ca toate gesturile, cuvintele să-l cuprindă și pe celălalt părinte, cel absent, aflat la serviciu, pentru ca dragostea copilului să se răsfrângă la fel asupra amândurora. NU mama sau tata, ci mama și tata. E atât de simplu să creezi o atmosferă destinsă în familie, de dragoste nepărtinitoare, completă, fără ierarhii inutile și fără răniri de orgoliu. Nu numai copilul are de câștigat, căci învață să-și aprecieze, respecte părinții, ci și relația adulților devine mai bună.