sâmbătă, noiembrie 05, 2011

Ţigări am, băieţi…

...Şi vorba cântecului moldovenesc, "avem di tăti": maieuri 5 la 10 lei, bureţi de baie, levănţică, telefoane şi prosoape, şerveţele umede şi umbrele.

Uneori, îi vedeam cum îşi strâng marfa şi dispar, semn că poliţia e prin preajmă. De la o vreme nici nu mai dispar, semn că poliţia îi lasă în pace. Ar putea spune - poliţia - că nu are ce sa le facă, aşa că mai bine îi ignoră. Deşi ar avea ce să le facă: să le confişte marfa, să le dea nişte amenzi, pentru că sunt vânzători ambulanţi fără acte. Şi sunt precum ciupercile otrăvitoare: mulţi şi peste tot, oriunde găsesc un vad - metrou, piaţă. Se strâng, de fapt, precum şobolanii care au mirosit că e rost de hoit.

Lucrurile sunt mai simple decât par, totuşi: dacă n-ar fi cerere nu ar fi nici ofertă. Toată lumea ştie că telefoanele sunt furate: de la mine, de la tine, de la fiică-mea. O colegă de-a fiicei mele şi-a găsit în piaţă telefonul furat cu o seară în urmă. Şi ce-a făcut? Şi l-a cumpărat, pentru că "ţinea la el". Cât de prost să fii ca să faci un astfel de gest? Foarte prost, dar e plină lumea de ei.

Dacă oamenii ar înceta să se mai bucure de chilipiruri, dacă s-ar gândi măcar o clipă că acele bunuri oferite spre vânzare sunt furate şi ar refuza să le mai cumpere, oricât de îmbietor ar fi preţul, încet, încet ar dispărea aceşti ciocli care se năpustesc asupra ta când treci spre metrou. Dar, nu! Oamenii sunt proşti! Se bucură că nu sunt furate de la ei! Iar cei care-şi răscumpără bunurile furate sunt şi mai proşti!

Eu, una, nu cumpăr niciodată de la vânzătorii ambulanţi care-mi trec ciorapii pe sub nas sau parfumuri şi au şi grijă să mă atenţioneze, drept garanţie a autenticităţii: "Ştiţi, le-am furat!". Nu cumpăr nimic, niciodată. Nu înseamnă că sunt deşteaptă - cum ar reieşi din rândurile de mai sus, dacă ne-am pune mintea cu un silogism - am şi eu păcatele mele, dar nici aşa de proastă nu sunt, să mi se fure telefonul şi să mă duc să-l cumpăr din piaţă a doua zi, pentru că nu pot muri fără el.

Astăzi fiicei mele i-a fost furat telefonul: un țigănuș se tot băga în sufletul ei, cerșindu-i 5000 de lei vechi. Dacă n-ar fi cerere n-ar mai fi oferta...

Şi concluzia?

2 comentarii:

Alex Moise spunea...

Ce se intampla in zona obor nu am mai vazut niciunde in bucuresti. E ingrozitor sa treci pe acolo ca adult, dar sa fii copil. Vorba lui Badea- traim in romania si asta ne ocupa tot timpul. Ps- tocmai ce imi povestise si mama intamplarea.

Carmen Muşat Coman spunea...

E deprimant, e umilitor, e revoltator... e groaznic....
Da, daca nu ar fi cerere... cum poti sa cumperi ceva stiind ca a fost furat? ca maine ti se poate intampla si tie?