vineri, noiembrie 02, 2012

Ce nu se fură

Se fură orice - orice-ul acesta însemnand orice poate fi vândut - de pildă,  fier, că e el luat din structura de rezistență a unei clădiri, de pe gurile de canal, hidranți. Telefoane, portofele, genți... Câini, copii, mașini.

Ce nu se fură? E ceva ce nu se fură în țara asta? Cărțile. Se mai fură ele de prin librării, târguri de carte, de prin metrouri - cele legate cu lanțuri de o companie de distribuție care specifica editurilor un rabat de nu șitu cât la sută în caz că se fură cartea încât mai bine le-o dăruiai - dar de prin genți, nu.

Să fiu tristă? Da, chiar sunt. Azi am găsit fermoarul rucsacului tras, pe un traseu scurt. Din buzunarul rucsacului se ițea... o carte. Hoțul n-a luat-o. Nu i-a făcut cu ochiul. Cui s-o vândă? Când la târgurile de carte cărțile sunt din ce în ce mai ieftine de nu mai știe omul ce să creadă și unii oameni, neștiind câtă muncă e la o carte, încep să desconsidere munca din spatele cărții (pe principiul - dacă e ieftin știe editura de ce, sigur e o mânărie pe undeva), deci când la târgurile de carte găsțeti cărți bune le 5 lei, 1 leu, cui să vândă hoțul o carte? Cine să i-o cumpere?

Nu zic că m-as fi bucurat dacă ar fi furat-o. Dar sunt tristă ca o fată frumoasă pe care n-o invită nimeni la dans pentru că are o rochie veche, deși curată.


2 comentarii:

Daniel spunea...

Și dacă într-o zi are să vă fure cineva, chiar pe dvs., iară noi vom tot aștepta să mai apară vreuna articol, dar degeaba? :)

Carmen Muşat Coman spunea...

Se va intampla si asta - cand va veni doamna aceea in negru, cu coasa. O sa va dati seama - sper sa fie insa destul de indepartat acel moment, ca mai am treaba pe aici. Toate cele bune...