Mărgele, băieți, mărgele am...

Ieri am văzut o știre - un târg de bijuterii. Lume - multă. Ca la târg de bijuterii. Tare m-aș mira dacă aș vedea la postul cu pricina și o stire  despre un târg de carte.  Reporterița, na, ce să facă și ea, întreba, ca femeile:
- Și cam de câți bani cumpărați așa, pe lună, bijuterii?
Și oamenii răspundeau. Și iacă și o domnișoară profesoară care m-a lăsat cu gura căscată:
- A, eu sunt profesoară, zice domnișoara... Cam de 2-3 milioane pe lună...
Domnișoara profesoară se scuza, așadar: e bugetară, profesoară pe deasupra, că altfel și-ar fi luat de mult mai mult.
Acum să nu mă înțelegeți greșit: domnișoara cu pricina e, mai mult ca sigur, o excepție. Ori face meditații de-i ies bijuteriile pe nas ori familia o întreține. Iar salariul e așa, un moft, de bijuuri.
Bine, fiecare face ce vrea cu salariul lui, mare, mic. Salariul profesorilor e umilitor, oricum ai întoarce-o. Dar tare am eu așa o bănuială că dacă o întreabă pe domnișoara profesoară la un târg de carte cam de câți bani cumpără cărți lunar aceasta o să-i răspundă că a venit crezând că e târg de bijuuri și, ptiu, drace, pe unde e ieșirea?

Comentarii

Postări populare