Te-am luat de prost ce sunt...

... bombănea un bărbat, mergând în fața copilului. Copilul însă nu părea a fi deranjat că părintele lui e prost și tocmai de aceea l-a luat în parc. Mergea în spatele tatălui, privind copacii goi, ca și cum ar fi fost singur.
- Prost am fost că te-am luat în parc! mai spuse o dată tatăl, apăsat, cu furie.
Copilul n-a avut nici de data aceasta nici o reacție.
Și mergeau amândoi, copilul în spatele tatălui, ca o umbră, și-mi venea să mă duc la tată și să-i spun că va veni o zi când va dori să iasă în parc cu copilul lui dar va fi prea târziu, copilul va fi pe drumul lui, cu o altă umbră, iar el va fi singur în parc, plimbându-și bătrânețea și bolile și singurătatea. Și că se va uita în urmă și poate nici nu-și va aduce aminte de ziua aceasta mohorâtă când se învinuia că a ieșit în parc ca un prost, cu copilul lui.