sâmbătă, martie 02, 2013

Te-am luat de prost ce sunt...

... bombănea un bărbat, mergând în fața copilului. Copilul însă nu părea a fi deranjat că părintele lui e prost și tocmai de aceea l-a luat în parc. Mergea în spatele tatălui, privind copacii goi, ca și cum ar fi fost singur.
- Prost am fost că te-am luat în parc! mai spuse o dată tatăl, apăsat, cu furie.
Copilul n-a avut nici de data aceasta nici o reacție.
Și mergeau amândoi, copilul în spatele tatălui, ca o umbră, și-mi venea să mă duc la tată și să-i spun că va veni o zi când va dori să iasă în parc cu copilul lui dar va fi prea târziu, copilul va fi pe drumul lui, cu o altă umbră, iar el va fi singur în parc, plimbându-și bătrânețea și bolile și singurătatea. Și că se va uita în urmă și poate nici nu-și va aduce aminte de ziua aceasta mohorâtă când se învinuia că a ieșit în parc ca un prost, cu copilul lui.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ușurința cu care oamenii (bărbați și femei) aduc pe lume copii e invers proporțională cu responsabilitatea asumată în creșterea lor... Copiii nu sunt proprietatea părinților, nici copiile acestora, nici nu sunt pe lume pentru împlinirea eșecurilor și frustrărilor lor. Da nene, prost ai fost ...

Carmen Muşat Coman spunea...

Si cati or mai fi!

Daniel C. spunea...

Nimic nu e mai frumos decat dragostea dintre parinte si copil. Da, copilul nu ti-a cerut sa-l aduci pe lume, dar tu ca parinte esti obligat inaintea lui Dumnezeu sa faci totul pentru copil si mai putin pentru tine, fiindca nu mai este timp si de egoism: toate la vremea lor - fiecare varsta si fiecare perioada din viata unui om presupune o alta abordare. In ziua de astazi, din pacate, familia este mai batjocorita ca oricand iar copiii daca s-ar putea sa creasca singuri bine ar fi! In timp ce parintele sa-si traiasca viata, ca un adolescent! Halal!

Carmen Muşat Coman spunea...

As vrea sa va contrazic dar nu am argumente...