marți, iulie 30, 2013

Nici eu nu semăn cu mama...

Copil încă, între obrăznicia neamului și bunăcuviința calculată, slugărnicia neamului lui nomad, forțat să se așeze undeva la un moment dat și să lase impresia că sunt conduși, stăpâniți, când, de fapt e tocmai invers.
Își șterge sudoarea cu podul palmei, ca un om mare, și privirea lui de copil de clasa a șaptea se așază pe tine și te judecă:
- E fata dumneavoastră? o întreabă el pe mama. Nu seamănă cu dumneavoastră...Nici eu nu semăn cu mama. Nici cu tata...

Povestea lui e simplă: orfan de tată, cu mama dată în judecată de neamurile tatălui, spre a fi dată afară din casă, pe motiv că nici unul din cei trei copii nu sunt făcuți cu el, a crescut cu eticheta pusă de lume.... Dar el nici nu-și amintește cum arăta taică-său și nici nu are vreo fotografie cu el... Și strânge în pumn bancnota...

 - O să-mi iau rechizite....


Niciun comentariu: