miercuri, iunie 17, 2015

Sadoveanu, bunicul

- Unde ai vrea să mai mergi, dacă ar fi să mai mergi? a întrebat-o bunicul.
- La Sadoveanu.

Avea 8-10 ani și bunicul o luase la masă la Sadoveanu, la Călinescu. La acesta din urmă a văzut cea mai mare bibliotecă dintr-o casă. În camera de lucru - cu un birou mare, lung - toți pereții formau o bibliotecă. Bunicul o dăscălise timp de câteva zile:
- Ai grijă cum ții coatele, nu vorbești neîntrebată. ai grijă cum stai.
Deși exista și o doamnă Calinescu, aceasta nu a fost de față. Masa a fost servită de o doamnă. Călinescu i s-a părut un pic rigid, distant. Nu au stat mult. Bunicul nu era prieten cu el, dar se cunoșteau.
La Sadoveanu însă....au stat toată după-amiaza. Au mâncat într-un foișor, în curte. Un foișor care parcă nu era terminat. Sadoveanu avea o mulțime de flori însă nu așa cum văzuse ea, în straturi, straturi. Creșteau amestecate, s-a și mirat. Aveau însă ele o ordine a lor.
Era mâncăcios, Sadoveanu. Și era așa.... ca un bunic. I-a spus și povești.

Povestea aceasta mi-a fost împărtășită, cu lacrimi în ochi de emoția amintirii, de doamna stomatolog, o doamnă elegantă, stilată și foarte bun medic. Cred că e cel mai bun medic stomatolog pe care-l cunosc. V-o împărtășesc și vouă pentru că e o poveste atât de frumoasă, povestea unui copil care a fost în preajma unor oameni mari, oameni pe care noi îi știm doar din cărțile scrise de ei.  Și-i mulțumesc pentru emoția acestor clipe.

Niciun comentariu: