joi, iunie 18, 2015

Zâna măseluță

- Ce frumoasă ești, ce mare ești....
Mama râde, mândră, fetița de vreo 7 ani pare imună la complimente, căci are o problemă: i se va scoate un dinte și nu e prea încântată. Doctorița îi câștigă încrederea, îi povestește că și fetița ei a venit pentru același lucru, iată, în cutia asta sunt dințișorii ei și ai altor copii. Din când în când fetița ei vine și se uită la dințișorii ei.
Cum îi recunoaște? Ei, îi recunoaște, doar sunt ai ei. Uite, aștia doi. Și o să-l pună și pe al ei aici, în cuțiuță, iar Zâna măseluță o să-i aducă altul.
Din cabinetul alăturat nu se mai aude nimic, semn că totul decurge bine. Sau poate că nu am mai auzit eu, atentă la dintele meu și la propria mea Zână măseluță, o doamnă doctor care are niște povești extraordinare. Pe lângă faptul că dânsa e extraordinară.
- Unde e Zâna măseluță? întreabă fetița la un moment dat, apărând din al treilea cabinet. Unde?
Fetița chiar o caută, se uită după ea. E dezamăgită că nu o găsește. Ajunge lângă scaunul stomatologic unde mă aflu eu.
- Uite-o pe Zâna măseluță, e doamna doctor - spune o asistentă, arătându-i-o pe doamna doctor.
- Nu ea, cea adevărată.... se smiorcăie fetiță și trece în celălalt cabinet...
Doamna doctor continuă să-mi trateze dintele pe care se încăpățânează să-l salveze.
- Mințiți copilul cu televizorul, o aud spunând încet, fără patimă, fără reproș. Ca dintr-un alt timp. Căci amândouă știm că în copilăria noastră dintele era aruncat peste casă, îl lua o cioară și ne creștea altul, frumos și sănătos.

Niciun comentariu: