joi, iunie 30, 2016

Cu scarba, inainte

Vecina mea de bloc m-a vazut candva la un targ de carte. Eram la standul Cununi de Stele. Din cate se vedea cu ochiul liber, eram pe post de vanzatoare. S-a uitat la mine, m-a salutat in scarba si a trecut mai departe. O vreme nici nu am meritat privirea ei. Pana cand a aflat.
- Buna ziua, doamna! Cum, aveti o editura si eu nu stiu nimic?
Zambea cu gura pana la urechi si mai sa zic ca parca si vocea ii era asa, mai indatoritoare.
Am vrut sa-i raspund cu vorbele tatalui meu, Dumnezeu sa-l odihneasca. Avea el asa, doua vorbe de dispret profund:
- Hai sictir!
N-am zis insa nimic, nici ca am nici ca nu am ceva. Am vrut si sa-i spun ca omenia nu sta in functie sau bani insa stiam ca nu am cui. Am trecut mai departe, cu scarba.

Niciun comentariu: