In cautarea butoiului cu aur

La 100 de metri de scoala in care am invatat sa scriu si sa citesc se afla unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din sudul tarii- schitul Bălteni. Ridicat in secolul XIII de intemeietorul Tarii Romanesti,Negru Voda, distrus de tatari, ars, schitul avea sa fie reconstruit dupa planurile fondatorului lui in secolul XVII. Vornicul Hristea, caci despre el e vorba, a cumparat manastirea, a reconstruit-o si legenda spune ca a sapat un sant intre manastire si gârla din spatele ei. Un lant gros a fost trecut peste masa altarului si cele doua capete ale lui au fost duse, prin sant, până-n fundul gârlei, ascunzand un butoi plin cu aur, averea vornicului. Blestemul spune asa - cine va gasi butoiul apoi sa faca o manastire cum alta in tara nu mai e de frumoasa, iar de nu se va gasi averea, apoi asta e voia lui Dumnezeu.
La cei sase ani pe care-i aveam cand am ajuns in mijlocul lacului, primavara, pe o pojghita de gheata, apoi nu cred ca eram in cautarea butoiului cu aur. Nici nu stiam de existenta manastirii. Oricum va fi fost, de salvat din mijlocul garlei semi-inghetate si care ma tragea spre butoiul cu aur m-a salvat nea Marin, portarul fara de care eu acum nu as mai fi fost si nici povestea asta nu ati mai fi citit-o.

Si tot pe aici, prin padurea copilariei mele, se pare a fost omorat Vlad Tepes...