„Profesoară” pentru două ore

 

Ieri dimineață am fost la școală. La clasa a IX-a. Invitată de prietena mea Lavinia, profesoara de română. Lavinia, donatoare-ctitoră de carte, îndrăgostită de Didi, încăpățânându-se să le predea elevilor în așa fel încât să gândească ei cu mintea lor!

 

 

Norocul meu cel mare a fost că eram după două zile de Femei pe Mătăsari, cu pregătiri, cărat cărți, aranjat, sculat super de dimineață, stat în picioare 13 ore cu coșul cu înțelepciune gratis întins, povestind. Pentru că eram atât de obosită că nu am mai avut simțul ridicolului, nu mai știu ce le-am povestit - de toate: de la respect pentru cel de lângă tine la lista cu trupe românești scrisă pe tablă, de la cum se face o carte fizic și prin câte mâini trece ea la gunoaiele de pe jos.... Mi-au plăcut la nebunie elevii ei de la Colegiul Tehnic Petru Maior - școala e mutată la capătul Drumului Taberei, într-o școală gimnazială, că se renovează clădirea lor. Știu că de le-aș preda vreo materie mi-ar fi al naibii de greu și probabil că aș renunța după o săptămână dar asta e altă discuție - părinți care aleargă după note mai ceva ca ale lor odrasle etc...

 

Mi s-a topit sufletul când i-am întrebat dacă părinții lor se interesează cum le-a fost la școală.... Mulți au răspuns negativ...

- Ați vrea să vă întrebe?

Încet, încet, timid s-au ridicat din ce în ce mai multe mâini...

 

Le-am sugerat să încerce să facă ei un pas spre părinți, de nu se întâmplă invers. Știu, la sfaturi se pricepe toată lumea. 

 

Ce este trist e că-i rănim tocmai pe cei pe care-i iubim... pe copiii noștri!

 

În timp ce vorbeam l-am surprins pe unul dintre elevi mirosind o carte dintre cele aduse de Lavinia de acasă - le cărase de acasă și umpluse catedra cu Cununi de stele, să le arate cărțile lui Didi. Au intervenit timid, dar ferm. Și la final, în cadru restrâns, am ascultat, pe telefon, interpretarea la chitară electrică a unuia dintre elevi. Tot așa, timid dar mândru.

 

Și am plecat de la ei cu strălucirea privirii lor, cu inima plină, cu recunoștință față de Lavinia, pentru ce clădește. Și cu un buchet superb de trandafiri cumpărat de Lavinia în numele clasei, căci ea, niciodată, dar niciodată nu și-a implicat financiar elevii în astfel de gesturi.

Mulțumesc, draga mea prietenă donatoare-ctitoră de carte.