marți, iulie 15, 2008

Când familia Adams părăseşte ecranul

Epitetele curg, trec de de la un post la altul, odată cu apăsarea butonului telecomenzii, şi ai impresia că următorul canal de desene animate le preia exact pe cele de care voiai să scapi. E ca în coşmarul cu urcatul scării, ale cărei trepte nu se mai termină…

Aşa şi aici. Urci câte o treaptă, apăsând pe un alt canal, însă „cretinule“, „prostule“ sunt rostite şi pe cel pe care tocmai ai schimbat. Mai urci o treaptă, dar cuvintele te urmează şi ele, şi ai impresia, odată ajuns la ultimul canal, că istoria se repetă, moment în care te întrebi dacă nu era mai bine să nu ai iniţiativa schimbării canalului de desene animate. Copilul tău n-ar fi auzit decât o singură dată epitetele pe care şi le aruncă personajele.

Te simţi oarecum vinovat pentru cele întâmplate, şi-ţi promiţi ca data viitoare să nu mai faci aceeaşi greşeală: vei trece prin cameră ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, te vei face că nu auzi. Nu? Mai bine să audă cuvinte urâte la un singur post, nu la toate. Din mai multe rele îl alegi pe cel mai mic…

Uimitoare încăpăţânarea cu care este pregătit copilul „pentru viaţă“. Adaptând limbajul, comportamentul personajelor desenelor la realitatea străzii, copilul învaţă că spunându-i celuilalt „boule“ când îţi cere iertare pentru că te-a călcat pe picior e mult mai bine decât să-i răspundă politicos. Că a împărţi pumni în stânga şi-n dreapta înseamnă să supravieţuieşti într-o societate care e de mult pe panta pierzaniei şi că numai aşa vei ajunge respectat. Nu vorbind frumos, nu respectându-l pe celălalt.

E parcă o întrecere a canalelor de desene animate în „a pregăti“ copilul pentru viaţă. Violenţa, trivialitatea au invadat ecranul pentru a ieşi apoi de-acolo şi a trăi împreună cu privitorul. Care se va juca precum în desenele animare, va vorbi precum personajele de-acolo. „Prostule!“, va spune copilul într-un duel imaginar, rotind pe deasupra capului o sabie la fel de imaginară. Cuvintele însă rămân, ca şi amprentele asupra psihicului, caracterului copilului. Va fi mai irascibil, mai obosit, mai violent.

De multe ori, părinţii vor căuta în altă parte cauzele comportamentului violent prea obosiţi sau prea ocupaţi să afle că la şcoală copilul lui nu se ia la ceartă cu ceilalţi copii pentru a intrepreta rolul Albei ca Zăpada ci pentru a demonstra că e îndreptăţit să obţină rolul Morticiei din Familia Adams, serial care, printre altele, nici nu e desen animat deşi e difuzat pe un canal specializat în astfel de producţii.

Iar de aici până la scenele de violenţă de pe stradă, dintre copii, unora li s-ar putea părea că e mult. Altora însă, poate că nu.

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.

Niciun comentariu: