Sentimentul de vinovăţie, armă a manipulării în asigurări

Discuţia telefonică s-a desfăşurat cam aşa:
- Bună ziua! Doamna cutare? Sunt cutare, de la firma…. Vă sun din partea doamnei cutare…
Pauză. N-am reţinut numele celei care mă sunase pe mobil, nici al doamnei din partea căreia mă suna – numai doamne fără nume! –, nici măcar al firmei unde lucra. Doar că era o firmă de asigurări şi din start nu mă mai interesa ce avea să-mi spună doamna, căci bănuiam.
- Din partea cui? am întrebat eu puţin iritată.
- Din partea doamnei cutare.
- N-o cunosc, am spus eu, rece.
- Doamna vă cunoaşte pe dumneavoastră, dânsa mi-a dat numele şi numărul de telefon, a continuat vocea.

O voce a unei femei de vreo 50 de ani. Probabil. Oricum, o voce care încerca să se facă plăcută. Nu-mi plac vocile prefăcute şi, logic, nici persoanele prefăcute.
- Posibil, răspund eu. Dar în momentul de faţă nu-mi amintesc de acest nume.
Pauză.
- Şi nu doriţi să ştiţi de ce v-am sunat?
- Bănuiesc că doriţi să cumpăr o asigurare.
- Da, dorim să vă prezentăm câteva variante şi să le comparaţi cu ale altor firme…
- Mulţumesc frumos, dar acum nu mă interesează, poate mai târziu…
- Adică să înţeleg că nu vă interesează sănătatea dumneavoastră? zice vocea cu reproş.

Ei, în acel moment am luat foc. Veţi spune că sunt uşor iritabilă, că mă enervez repede. Ei, bine, da. Pentru că nu vreau să am de-a face cu agenţii de asigurare. Pentru că nu ştiu cine-i învaţă, dacă-i învaţă, să fie agresivi şi să te facă să te simţi vinovat că nu cumperi o asigurare de la ei. Pentru că în loc să-ţi spună – asta si asta si asta… ei încearcă să-ţi inducă un sentiment de vinovăţie. Eşti iresponsabil, eşti indolent dacă nu-ţi faci o asigurare. Încearcă să te manipuleze ca să te determine să cumperi. Nu o faci pentru că eşti convins că trebuie s-o faci, că ai nevoie de ea, ci pentru că altfel eşti iresponsabil, nu te interesează sănătatea ta. I-am spus acelei doamne să înceteze cu această metodă că nu o agreez. Şi-a cerut scuze. Nu cred că şi-a cerut pentru că aşa simţea ci pentru că aşa a fost învăţată. Cere-i scuze posibilului client, dă-i dreptate, nu-l contrazice.

Dar de ce sunt aşa pornită pe agenţii de asigurare? Acum vreo doi ani, de silă, de milă, am cedat rugăminţii unei cunoştinţe şi m-am întâlnit cu două doamne de la o firmă de asigurări. Ca să fac o asigurare de studii sau cum se mai numeşte, pentru fetiţa mea. Banii îi reveneau când împlinea 18 ani sau în caz de deces al părinţilor suma se multiplica, în fine, nu mai contează. Urma să plătesc în fiecare lună o rată, la împlinirea celor 18 ani rezulta o sumă mai mică decât cea depusă, nu cu mult, dar oricum, însă mi-am spus că n-o să mă duc la bancă în fiecare lună să depun nişte bani în contul fiicei mele, aşa că am mers mai departe. Am completat un cearşaf de date, cu boli, dinţi şi alte plombe. Peste vreo trei zile mă sună una dintre doamne şi mă anunţă că trebuie să plătesc o rată lunară cu 50 000 de lei (5 lei) mai mult, pentru că am nu ştiu ce boală şi e considerată cu risc. Adică, vezi, Doamne, pot să dau colţul între timp şi-i las pe ei cu copilu-n braţe!

M-am enervat şi am reziliat contractul. De ce? Pentru că eu am fost sinceră şi mi-am declarat suferinţele, deşi le puteam trece uşor sub tăcere. Ei însă au fost parşivi. Ştiau de acea sumă suplimentară dar mi-au prezentat-o după ce am semnat contractul. L-ai prins, arde-l! asta o fi deviza lor. Nu m-a deranjat suma ci m-a deranjat gestul, lipsa lor de sinceritate, faptul că mi-au ascuns adevărul, nu mi-a plăcut modul în care au procedat. Am făcut drumul până la sediu, am reziliat contractul iar când am ajuns la uşă, doamna cu pricina mi-a zis, arţăgoasă şi ameninţătoare:
- Ferească Dumnezeu să fie nevoie de asigurarea asta!

Aşa că nu ştiu: sunt rele, sunt proaste, aşa sunt instruite să vorbească? Ştiu doar că nu vreau să am de-a face cu ele, cu doamnele de la asigurări, care nu mai au nici mamă nici tată când vor să vândă o poliţă.