Lebăda învăţătoare

Astăzi manuscrisul cu poezii şi poveşti scrise de Ana la 10 ani pleacă spre o editură prestigioasă. Nu, nu l-a solicitat. Sper însă să-şi găsească locul în lumea noastră nebună. Până când va apărea volumul în librării - sper - pe Ana o veţi găsi aici, din când în când.

Lebăda vinde trifoi
Şi multe sfori de usturoi.
Mai vinde, câteodată,
O floare mică şi parfumată.

Dar ea, când era mică,
A învăţat multă cărticică.
Ar vrea şi ea să facă ceva
Ce ar putea-o ajuta.

Dar tot vânzătoare-a rămas,
Chiar dacă ea avea un mândru glas.
Putea să cânte la operetă,
Putea să aibă şi o babetă,

Ca pentru operetă.
Să fie cochetă.
Nu. Tot asta a fost.
Ceva ce nu are nici un rost.

Câştiga pe săptămână,
Bani să-şi cumpere un fir de lână.
Pe zi, ea câştiga,
Cât să aibă ce mânca.

Lumea nu prea vrea trifoi
Şi nici sfori de usturoi.
Dar floarea, când o vedeau,
Pe loc o cumpărau.

Lebăda s-a plictisit
De acest lucru cumplit.
Şi-a adunat mai multe parale,
Cât pentru o învăţătoare.

Dar la şcoală, păi, păi, păi…
Copiii erau cam răi.
Şi ea i-a liniştit
Până copiii au adormit.

Uite-aşa lebăda vânzătoare

A devenit învăţătoare.