sâmbătă, septembrie 26, 2009

Gaudeamus, carte şcolară şi nu numai

Eu nu ştiu ce-şi doreau ceilalţi. Eu ştiu ce mi-am dorit eu în aceste şapte zile de târg de carte: să vorbesc despre Didi, să o fac cunoscută celor care nu auziseră de ea - şi au fost mulţi - , s-o readuc în memoria celor care-i ştiau opera. Oamenii trăgeau un proverb bengalez dintr-un coşuleţ de bambus care i-a aparţinut lui Didi, răsfoiau dicţionarul bengali-roman, adus ca mostră a muncii titanice de profesor, se uitau cu admiraţie la fotografia lui Eminescu de pe coperta IV a cărţii Kabita:Eminescu, conţinând cele 35 de poezii traduse în bengali de Didi. Îi ascultau povestea şi unii oftau, alţii poate că ar fi fluierat a admiraţie dar locul nu le permitea, alţii se minunau. Pentru mine au fost şapte zile în care Didi a fost acolo, lângă mine, la standul de carte. Şi fiecare om care a avut răbdare să asculte câteva cuvinte despre Didi a plecat mai senin şi luând cu el şi numele lui Didi.

În şapte zile am întâlnit mulţi oameni. M-a impresionat în mod deosebit un băiat de vreo 12 ani care, după ce a tras împreună cu mama lui un proverb, s-a uitat la fotografia lui Didi şi a zis:
- Didi, sora mai mare a lui Eminescu.
Şi eu şi mama lui am fost foarte uimite.
- De unde ştii cine e? l-a întrebat mama lui.
- Am citit, a răspuns el simplu.
- Unde ai citit? l-am întrebat eu.
- Într-o revistă.
- Mai ştii în ce revistă ai citit?
- Da, în The One.

L-am felicitat şi i-am oferit o pagină cu primele versuri ale Luceafărului în bengali. Să ştie cum arată Eminescu în această limbă, tradus de sora lui mai mare, Didi. L-am urmărit cu privirea până când a dispărut pe culoarul strâmt al pavilionului. E una dintre marile emoţii ale târgului, alături de o alta, prilejuită de o profesoară care şi-a propus să vorbească elevilor săi, la dirigenţie, despre Didi.

Aşa că nu ştiu ce şi-au propus alţii, cât să vândă, ce şi cum. Adevărat, cărţile sale au fost cumpărate, şi acum câteva biblioteci au în raft cărţile lui Didi. Însă câştigul meu principal e că am putut vorbi despre Didi şi că am avut cui.

6 comentarii:

DoarEu spunea...

Minunat! Mă bucur că eşti mulţumită şi împăcată sufleteşte!
Am un blog de poveşti pentru copii. http://povestilelizei.blogspot.com/
Aş vrea să public ceva sau să colaborez la o revistă pentru copii. Daca ma puteti ajuta, vă răm'n profund recunoscatoare.
O duminica frumoasa si binecuvantata!
Claudia Groza

Carmen spunea...

Nu o cunosc pe Didi, dar randurile tale m-au facut deosebit de curioasa. Am sa o caut!
(In mini-biblioteca de acasa il am pe Eminescu si tradus in germana, pentru ca nu concepeam ca sotul meu sa nu stie cine este Luceafarul poeziei romanesti)

Carmen Muşat Coman spunea...

Multumesc frumos.

Cu povestile... uf, e o palarie prea mare pentru mine, din pacate.

Zi buna, Carmen si toate bune

Carmen Muşat Coman spunea...

Didi e Amita Bhose...

Acum doua zile am avut parte de reactia inversa - o doamna venita la Gaudeamus mi-a povestit ca o prietena de-a ei nu a vrut sa ia cu ea nici o carte a lui Eminescu tradus in germana... Se muta in Germania. Probabil ca ii era rusine ca e romanca.
Asa ca te felicit. Nu te poti muta doar cu bagajele. Poti cunoaste un om si prin prisma literaturii care-i reprezinta natia.

Carmen spunea...

Da Carmen, am gasit informatii deosebite in legatura cu Didi pe adresa http://amitabhose.net/Home.asp
Impresionant! Si tu ai avut sansa sa-i fii studenta! Asa Maestru, asa Discipol!

Carmen Muşat Coman spunea...

Ei, discipolul nu e la inaltimea maestrului...