miercuri, septembrie 02, 2009

De la zaţul de cafea la mucul de ţigară aprinsă


Explicaţie foto:
De ce la ei se poate şi la noi nu? Şi nu, nu este machetă.

Privesc mucul de ţigară fumegândă de pe aparatul de aer condiţionat, poposit lângă stropii de bulion închegaţi deja de soarele lui septembrie. Ieri am şters aparatul, cu mare silă, de resturile aruncate de către cei care locuiesc la etajele superioare. Cam aceleaşi resturi găsesc şi pe maşină. Nu, n-are nimeni nimic cu mine. Şi celelalte aparate de aer sunt pline de mucuri, de mâncare, pungi, cârpe. Din când în când, în jardiniera de pe balcon (aşezată în interiorul balconului) găsesc mucuri de ţigară, pachete de ţigări goale. Că ar fi prin bloc vreun piroman e exclus, ar fi încercat şi altfel. N-am altă explicaţie decât că lumea e nesimţită. NESIMŢITĂ. Oamenii s-au mutat la oraş dar au rămas, în sinea lor, tot ţărani. Nu ţăranii aceia bine crescuţi, cu un bun simţ cuminte, ci ţăranii agresivi, care au în sânge memoria closetului din fundul curţii şi lenea de a ajunge până acolo, aşa că-şi fac nevoile unde le vine. Aşa sunt cei care aruncă mizeriile lor în capul altora. Nişte nesimţiţi care-şi fac nevoile şi până şi unele animale s-ar jena de ei, căci am văzut câini care se duc în fundul curţii, departe de privirile oamenilor.

De fiecare dată când găsesc un muc de ţigară fumegândă mă întreb cât de cretin trebuie să fii ca să arunci aşa ceva de la etaj, pe balconul altcuiva. Măcar un minim instinct de conservare să ai, căci poţi lua foc ca un şoarece într-o cutie. Dar, nu. Ei nu au nimic bun în ei.

De fiecare dată când văd mizeria de pe capota maşinii mele - ieri am găsit un ciorchine - mi-aduc aminte de gemenele din căminul studenţesc "6 martie". Stăteau deasupra mea, la etajul doi şi le ştiam deja tabieturile. De pildă, când beau cafeaua. Pentru că de fiecare dată aruncau zaţul de cafea pe geam. Prima dată când s-a întâmplat aveam rufe pe sfoară.

De fiecare dată când văd mizeria din jur nu mă pot abţine să nu mă întreb ce se va întâmpla cu noi, ca naţie. Înseamnă că mă întreb încontinuu, nu? La câtă mizerie e în jurul nostru. Fiică-mea, acum vreun an, când a venit acasă mi-a spus că îi este foarte ruşine.
- De ce?
- Păi, în faţa mea era o femeie şi i-am spus că i-a căzut pachetul de ţigări din buzunar. Şi ea mi-a răspuns: "A, nu, l-am aruncat eu!" Ştii, mi-a fost aşa ruşine...

Notă: Nici un fragment, articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.

4 comentarii:

Alex Mazilu spunea...

Welcome to RO.

Carmen Muşat Coman spunea...

Tocmai asta e, ca nu mai scapam de RO.

Cristina spunea...

Nu pot sa te consolez in legatura cu mizeria aruncata pe masina sau pe aparatul de aer conditionat dar... nu dispera! nu esti singura. Si in alte orase e la fel, si in alte blocuri e la fel. Si cu cat mai multi bani au oamenii cu atat mai multe sunt resturile aruncate. Nesimtirea creste vazand cu ochii. Cred ca e singura "kestie" care creste atat de bine in Romania.

Carmen Muşat Coman spunea...

Creste si ne inghite!