"Se termină serbările de toamnă"
Cu 19 ani în urmă, la emisiunea Răspundem ascultătorilor, era auzită vocea lui Didi - Amita Bhose. Vă invit să o "ascultaţi" cu ochii minţii, cu această frumoasă descriere a sărbătorilor de toamnă din ţara domniei sale. E unul din articolele care alcătuiesc un volum despre sărbătorile din India, care sper sa fie gata la Gaudeamus.
"A păşit iarna, ca un intrus, în zilele frumoase de toamnă. Aici. Dar pe alte meridiane, pe meleagurile mele natale, se petrece o sărbătoare continuă a naturii, cu zile însorite, cu grânele pe câmp.
Altă dată v-am vorbit de perioada festivă a toamnei, la noi, în Bengal, partea răsăriteană a Indiei. Sezonul festiv s-a încheiat zileel trecute. Kali puja, adică serbarea zeiţei Kali, a avut loc pe data de 18 octombrie. Kali şi Durga reprezintă două manifestări ale Zeiţei – mama – Şakti. Durga nimiceşte forţa răului şi în acelaşi timp ocroteşte creaţia, iar Kali purifică universul prin distrugere, prin dizolvarea creaţiei în fondul originar cosmic. Kali este spiritul neiertător al morţii.
Imaginea iconografică a lui Kali este hâdă, groaznică, înspăimântătoare. Cuvântul Kali înseamnă neagră. Ea este neagră – neagră ca bezna nopţii fără nici un strop de lumină. Trupul ei gol este îmbrăcat în şiruri de cranii. În cele patru mâini ţine arme însângerate. Spre deosebire de alţi zei hinduşi, care sunt adoraţi la lumina zilei, Ea este adorată la miezul nopţii, a nopţii de lună nouă. Există numeroase temple ale acestei zeiţe în mai toate localităţile Indiei. Dar locul cel mai indicat, după tradiţie, pentru adorarea ei, este crematoriul – lângă ruguri aprinse. Imaginea ei nu este asociată cu nici un animal care ar fi putut să-i fie vehicul, aşa cum am văzut în cazul altor divinităţi. În schimb, ea stă pe trupul culcat al lui Şiva.
Credinţa populară explică această imagine stranie prin următoarea legendă. Pentru a înceta frenezia dansului cosmic al soţiei sale, Şiva s-a culcat la picioarele Ei. Când şi-a dat seama că l-a călcat pe El, Ea s-a oprit şi disoluţia creaţiei s-a oprit la pragul regenerării. Filosofia oferă o interpretare mai profundă. Cuvântul sanscrit şiva înseamnă „bine”. Aşadar, Şiva – principiul masculin cosmogonic – este spiritul benefic. Dar singur el este şava – cadavru, un izvor inert al vieţii. Şakti – Puterea sau Forţa – principiul feminin, Îl animă. Cu 10 lovituri dure, femeia îl deşteaptă pe bărbat din somnul său de moarte. Kali, născătoarea universului, Îl incită pe Şiva să aducă spiritul binelui în lume. De aceea, serbarea lui Kali are o importanţă aşa de mare în toată India. Este cea mai mare sărbătoare religioasă a hinduşilor indieni de pretutindeni.
În noaptea întunecată a toamnei, Ea coboară pe pământ cu numeroşii săi însoţitori – stafiile. Nu-mi pare posibil ca Eminescu să fi cunoscut acest concept indian, dar poezia Strigoii mi-a evocat atmosfera serbării lui Kali. Noaptea lui Kali este pătrunsă de o pioşenie înfiorătoare. Ea nu inspiră, cel puţin nu trebuie să inspire nici o sete de sânge. Ea ne dăruie puterea de a combate întunericul, aşa cum ar fi spus Eminescu. Însoţitorii săi – strigoii şi fiarele de crematoriu – şacali, hiene şi vulturi – oferă un paradox aparent. Zeiţa îi aduce pe ei pentru a încerca puterea noastră de rezistenţă. O adorăm pe Ea, dar trebuie să-i alungăm pe ei, cei care vin să ne terorizeze.
Conform credinţei populare, strigoii se sperie de lumină şi zgomote. De aceea, jocurile de artificii şi explozivele bubuitoare fac parte din această festivitate. Deoarece sărbătorile religioase au prilejuit întotdeauna, cel puţin în India, dezvoltarea artelor populare, producţia artificiilor a atins un nivel artistic cu ocazia zilei lui Kali. Sunt fel de fel de jocuri şi jucării, de care se bucură copiii, şi nu numai ei. Se fac tubri, globuri mici din care, la atingerea focului, ţâşnesc izvoare de scântei, ridicându-se până la trei-patru metri. Se mai face şi haui – o suliţă aprinsă care se înalţă spre cer şi apoi coboară cu nişte steluţe multicolore. Şi multe altele. În zilele noastre se fac şi panouri cu lumina electrică arătând diverse jocuri şi mişcări.
În casele particulare se aprind, de jur împrejur, opaiţe şi lumânări. Se agaţă şiruri de becuri colorate la marile clădiri, inclusiv cele ale instituţiilor publice, în afara celor de stat. Constituţia Indiei prevede drepturi egale tuturor religiilor. Dar fiindcă practicile religioase ale unora riscă să-i supere pe alţii, Statul rămâne nepărtinitor şi aşadar incintele guvernamentale nu găzduiesc nici o sărbătoare religioasă.
În Bengal, sezonul festiv de toamnă se încheie a treia zi de la Kali puja. Cu Bhai-phota – ziua fraţilor. După obiceiul popular, surorile pregătesc o pastă, frecând două bucăţi de lemn de santal stropite cu rouă culeasă de pe frunza bananierului în zori de zi. Cu această pastă ele pun câte un punct pe frunţile fraţilor, spunându-şi rugăciunea: Pun punctul pe fruntea fratelui meu, ca el să fie tare ca o minge de fier.
Aceasta e o sărbătoare naţională în Bengal. Este valabilă atât pentru rudele de sânge cât şi pentru cele de suflet. Cu mult înainte de a fi evoluat conceptul fraternităţii în politica europeană, satele linştite ale Bengalului au promovat sentimentul fraţietăţii în popor.
Stimaţi ascultători, n-am avut posibilitatea să vă invit la Kali puja la Calcutta, n-am putut să vă arăt jocurile de artificii. Dar, cu această ocazie, vă transmit sentimentele mele fraterne. Vă doresc sănătate, tărie şi rezistenţă faţă de încercările spiritului malefic.
Să ne ocrotească satyam, şivam, sundaram – Adevărul, Binele şi Frumosul. Om şanti – şanti – şanti. Pace, pace şi pace."
Octombrie 26, 1990.
"A păşit iarna, ca un intrus, în zilele frumoase de toamnă. Aici. Dar pe alte meridiane, pe meleagurile mele natale, se petrece o sărbătoare continuă a naturii, cu zile însorite, cu grânele pe câmp.
Altă dată v-am vorbit de perioada festivă a toamnei, la noi, în Bengal, partea răsăriteană a Indiei. Sezonul festiv s-a încheiat zileel trecute. Kali puja, adică serbarea zeiţei Kali, a avut loc pe data de 18 octombrie. Kali şi Durga reprezintă două manifestări ale Zeiţei – mama – Şakti. Durga nimiceşte forţa răului şi în acelaşi timp ocroteşte creaţia, iar Kali purifică universul prin distrugere, prin dizolvarea creaţiei în fondul originar cosmic. Kali este spiritul neiertător al morţii.
Imaginea iconografică a lui Kali este hâdă, groaznică, înspăimântătoare. Cuvântul Kali înseamnă neagră. Ea este neagră – neagră ca bezna nopţii fără nici un strop de lumină. Trupul ei gol este îmbrăcat în şiruri de cranii. În cele patru mâini ţine arme însângerate. Spre deosebire de alţi zei hinduşi, care sunt adoraţi la lumina zilei, Ea este adorată la miezul nopţii, a nopţii de lună nouă. Există numeroase temple ale acestei zeiţe în mai toate localităţile Indiei. Dar locul cel mai indicat, după tradiţie, pentru adorarea ei, este crematoriul – lângă ruguri aprinse. Imaginea ei nu este asociată cu nici un animal care ar fi putut să-i fie vehicul, aşa cum am văzut în cazul altor divinităţi. În schimb, ea stă pe trupul culcat al lui Şiva.
Credinţa populară explică această imagine stranie prin următoarea legendă. Pentru a înceta frenezia dansului cosmic al soţiei sale, Şiva s-a culcat la picioarele Ei. Când şi-a dat seama că l-a călcat pe El, Ea s-a oprit şi disoluţia creaţiei s-a oprit la pragul regenerării. Filosofia oferă o interpretare mai profundă. Cuvântul sanscrit şiva înseamnă „bine”. Aşadar, Şiva – principiul masculin cosmogonic – este spiritul benefic. Dar singur el este şava – cadavru, un izvor inert al vieţii. Şakti – Puterea sau Forţa – principiul feminin, Îl animă. Cu 10 lovituri dure, femeia îl deşteaptă pe bărbat din somnul său de moarte. Kali, născătoarea universului, Îl incită pe Şiva să aducă spiritul binelui în lume. De aceea, serbarea lui Kali are o importanţă aşa de mare în toată India. Este cea mai mare sărbătoare religioasă a hinduşilor indieni de pretutindeni.
În noaptea întunecată a toamnei, Ea coboară pe pământ cu numeroşii săi însoţitori – stafiile. Nu-mi pare posibil ca Eminescu să fi cunoscut acest concept indian, dar poezia Strigoii mi-a evocat atmosfera serbării lui Kali. Noaptea lui Kali este pătrunsă de o pioşenie înfiorătoare. Ea nu inspiră, cel puţin nu trebuie să inspire nici o sete de sânge. Ea ne dăruie puterea de a combate întunericul, aşa cum ar fi spus Eminescu. Însoţitorii săi – strigoii şi fiarele de crematoriu – şacali, hiene şi vulturi – oferă un paradox aparent. Zeiţa îi aduce pe ei pentru a încerca puterea noastră de rezistenţă. O adorăm pe Ea, dar trebuie să-i alungăm pe ei, cei care vin să ne terorizeze.
Conform credinţei populare, strigoii se sperie de lumină şi zgomote. De aceea, jocurile de artificii şi explozivele bubuitoare fac parte din această festivitate. Deoarece sărbătorile religioase au prilejuit întotdeauna, cel puţin în India, dezvoltarea artelor populare, producţia artificiilor a atins un nivel artistic cu ocazia zilei lui Kali. Sunt fel de fel de jocuri şi jucării, de care se bucură copiii, şi nu numai ei. Se fac tubri, globuri mici din care, la atingerea focului, ţâşnesc izvoare de scântei, ridicându-se până la trei-patru metri. Se mai face şi haui – o suliţă aprinsă care se înalţă spre cer şi apoi coboară cu nişte steluţe multicolore. Şi multe altele. În zilele noastre se fac şi panouri cu lumina electrică arătând diverse jocuri şi mişcări.
În casele particulare se aprind, de jur împrejur, opaiţe şi lumânări. Se agaţă şiruri de becuri colorate la marile clădiri, inclusiv cele ale instituţiilor publice, în afara celor de stat. Constituţia Indiei prevede drepturi egale tuturor religiilor. Dar fiindcă practicile religioase ale unora riscă să-i supere pe alţii, Statul rămâne nepărtinitor şi aşadar incintele guvernamentale nu găzduiesc nici o sărbătoare religioasă.
În Bengal, sezonul festiv de toamnă se încheie a treia zi de la Kali puja. Cu Bhai-phota – ziua fraţilor. După obiceiul popular, surorile pregătesc o pastă, frecând două bucăţi de lemn de santal stropite cu rouă culeasă de pe frunza bananierului în zori de zi. Cu această pastă ele pun câte un punct pe frunţile fraţilor, spunându-şi rugăciunea: Pun punctul pe fruntea fratelui meu, ca el să fie tare ca o minge de fier.
Aceasta e o sărbătoare naţională în Bengal. Este valabilă atât pentru rudele de sânge cât şi pentru cele de suflet. Cu mult înainte de a fi evoluat conceptul fraternităţii în politica europeană, satele linştite ale Bengalului au promovat sentimentul fraţietăţii în popor.
Stimaţi ascultători, n-am avut posibilitatea să vă invit la Kali puja la Calcutta, n-am putut să vă arăt jocurile de artificii. Dar, cu această ocazie, vă transmit sentimentele mele fraterne. Vă doresc sănătate, tărie şi rezistenţă faţă de încercările spiritului malefic.
Să ne ocrotească satyam, şivam, sundaram – Adevărul, Binele şi Frumosul. Om şanti – şanti – şanti. Pace, pace şi pace."
Octombrie 26, 1990.
Comentarii