Sondaj nesexist
Din cartea ”Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță”, de subsemnata, în curs de apariție la editura Cununi de stele
„Vai, ce bine că ai fată! Ești o fericită!…“, spun prietenii, cu puțină invidie în glas. Cunoscuții sunt puțin mai distanți, dar și ei recunosc calitatea pe care-o conferă sexul feminin: „Ei, se vede că e fată, fetele sunt altfel…“ Străinii, cu care schimbi întâmplător trei vorbe pe banca din parc, declară și ei, cu ton de sentință, în timp ce-ți privesc fetița cățărată pe tobogan: „Mai bine fată…“
Eu, personal, însă, nu înțeleg absolut nimic din toate propozițiile astea suspendate de vârful buzelor. Cum adică, mai bine fată, decât băiat? Neavând termeni de comparație, fac un sondaj printre prietene cu copii pereche. De parcă ar fi fost înțelese asupra răspunsurilor, mi-au declarat aceleași lucruri. Păi, e mai bine să ai fată pentru că, la bătrânețe, ai un sprijin sigur, căci băiatul se însoară și-și vede de nevastă; apoi, ele sunt mai drăgălașe când sunt mici, mai lipicioase, mai iubărețe, ți se înmoaie sufletul când ți se cuibăresc în brațe…; sunt mai apropiate sufletește de mamă, îți destăinuie secretele, îți cer sfatul, pe când băieții…; în fată ai un ajutor de bază în casă, la gospodărie, nici nu știi cât de mult te va ajuta. Și multe alte comparații, în favoarea fetelor, mi-au fost făcute cunoscute. De exemplu, când ești în spital, cine vine și-ți aduce o supă caldă? Fata, bineînțeles. Cui dai mai întâi telefon când dai de vreun necaz? Cui altcuiva, fetei.
Nu pot decât să le dau dreptate, dacă privesc în jur. Totul se desfășoară exact așa cum mi s-a relatat. Fata e cea care spală vasele, și nu fratele ei. Ea e cea care face un ceai când mama lor e bolnavă, ea o sună mai des după ce s-a căsătorit, ea o însoțește când se internează, ea-i veghează ultimele clipe. Ea. Dar totuși, eu nu pot să nu mă întreb cum de se întâmplă așa, și cum de toate femeile își doresc fetițe, ca să le ajute, din moment ce tot ele sunt cele care îi cresc și educă și pe băieți. Nu cumva e o problemă de mentalitate și femeile ar trebui să nu mai facă atâtea comparații și diferențe de educație? Și-atunci chiar că n-ar mai avea mare importanță dacă ai fată sau băiat dacă îi educi la fel pe amândoi?
„Vai, ce bine că ai fată! Ești o fericită!…“, spun prietenii, cu puțină invidie în glas. Cunoscuții sunt puțin mai distanți, dar și ei recunosc calitatea pe care-o conferă sexul feminin: „Ei, se vede că e fată, fetele sunt altfel…“ Străinii, cu care schimbi întâmplător trei vorbe pe banca din parc, declară și ei, cu ton de sentință, în timp ce-ți privesc fetița cățărată pe tobogan: „Mai bine fată…“
Eu, personal, însă, nu înțeleg absolut nimic din toate propozițiile astea suspendate de vârful buzelor. Cum adică, mai bine fată, decât băiat? Neavând termeni de comparație, fac un sondaj printre prietene cu copii pereche. De parcă ar fi fost înțelese asupra răspunsurilor, mi-au declarat aceleași lucruri. Păi, e mai bine să ai fată pentru că, la bătrânețe, ai un sprijin sigur, căci băiatul se însoară și-și vede de nevastă; apoi, ele sunt mai drăgălașe când sunt mici, mai lipicioase, mai iubărețe, ți se înmoaie sufletul când ți se cuibăresc în brațe…; sunt mai apropiate sufletește de mamă, îți destăinuie secretele, îți cer sfatul, pe când băieții…; în fată ai un ajutor de bază în casă, la gospodărie, nici nu știi cât de mult te va ajuta. Și multe alte comparații, în favoarea fetelor, mi-au fost făcute cunoscute. De exemplu, când ești în spital, cine vine și-ți aduce o supă caldă? Fata, bineînțeles. Cui dai mai întâi telefon când dai de vreun necaz? Cui altcuiva, fetei.
Nu pot decât să le dau dreptate, dacă privesc în jur. Totul se desfășoară exact așa cum mi s-a relatat. Fata e cea care spală vasele, și nu fratele ei. Ea e cea care face un ceai când mama lor e bolnavă, ea o sună mai des după ce s-a căsătorit, ea o însoțește când se internează, ea-i veghează ultimele clipe. Ea. Dar totuși, eu nu pot să nu mă întreb cum de se întâmplă așa, și cum de toate femeile își doresc fetițe, ca să le ajute, din moment ce tot ele sunt cele care îi cresc și educă și pe băieți. Nu cumva e o problemă de mentalitate și femeile ar trebui să nu mai facă atâtea comparații și diferențe de educație? Și-atunci chiar că n-ar mai avea mare importanță dacă ai fată sau băiat dacă îi educi la fel pe amândoi?
Comentarii
In alta ordine de idei, cat trebuie sa mai asteptam pana publici cartea? :D
Cat despre carte, nu mai e mult pana departe, sau mai e, cine sa mai stie, ca daca m-am pornit....
Ganduri bune
Si ajung iar la exemplul personal: acum la maturitate nu se mai vad atatea diferente intre mine si frate-meu, adica eu sunt tot pasnica si la locul meu, dar acum e si el tot asa. Parintii nostri se pot baza pe amandoi in egala masura, amandoi tinem legatura cu ei, amadoi ii vizitam regulat (de multe ori mergem chiar impreuna) sau le dam o mana de ajutor cand au nevoie de ceva si asa mai departe.
Ca de ghizi e vorba, copiii, nazdravani ori nu, se modeleaza.