luni, octombrie 25, 2010

Un gând bun pentru Didi

În cimitirul Andronache, pe o alee din stânga, într-un cavou gol, se află urna cu cenușă a lui Didi... Poate că și-ar fi dorit ca urna sa cu cenușă să fie răspândită în natură, poate în parcul Herăstrău, la poalele stejarului plantat în cinstea venirii în România a lui Rabindranath Tagore, în 1926. Nimeni nu poate ști... Poate.

Dumnezeu s-o odihnească și sper să-și găsească liniștea sufletul ei nobil.

10 comentarii:

vasile spunea...

Un gand bun si din partea mea.
Iata ce scria o revista la neasteptatea ei moarte:
"A plecat dintre noi, trecind in universalitate, Amita Bhose, prima fiica a Indiei care s-a aplecat asupra intregii spiritualitati romanesti mai bine de un sfert de secol.
"Am inceput prin a visa in romaneste" avea sa spuna ea celor mirati de dragostea pe care o purta acestui pamint si acestor oameni, dupa ce, din 1972 a inceput sa sustina cursul de bengali la Universitatea din Bucuresti si ulterior, si pe cel de sanskrita.
Dragostea pentru India si pentru Romania a fost menita sa dezvaluie legaturi mai adanci intre cele doua tari decit diferentierile aparente.
S-a aplecat mai ales asupra lui Eminescu dar si asupra lui Dimitrie Cantemir si Sadoveanu pe care i-a facut cunoscuti in India. A facut acest lucru cu rigoare, cu afirmatii bazate pe argumente, refuzind exaltarile, dar si cu o anume intuitie, cu o anume sensibilitate apropiata sistemelor initiatice; a trait si a muncit, pentru India si pentru Romania, cu acea modestie care caracterizeaza numai oamenii mari."

Carmen Muşat Coman spunea...

Multumesc frumos, il merita cu prisosinta.

Unde ati gasit aceste randuri care o caracterizeaza atat de bine si cu atata caldura?

vasile spunea...

Citatul este din revista Yoga - Buletin informativ, o publicatie care a aparut in anii '92 si '93.

Carmen Muşat Coman spunea...

Cred ca e cel mai bun citat din acea revista care nu avea nimic de-a face cu Amita Bhose.

vasile spunea...

Cine stie... Poate ca cei care au editat revista au si cunoscut-o (ca de admirat sigur o admirau!).
In revista Caiete Silvane, Liviu Bordas a publicat un fragment dintr-o scrisoare a lui Constantin Fagetan care spunea: "Cred ca nimeni nu o cunoaste pe Didi integral: viata ei, absolut fascinanta, e alcatuita din fragmente derulate in spatii complet diferite, cu martori de fiecare data altii. Astfel ca, inevitabil, imaginea totala e cu neputinta de refacut. Fiecare dintre noi, cei ce am cunoscut-o, avem cate o bucatica din viata ei, dar bucatile puse cap la cap nu fac, ma tem, un intreg."

Carmen Muşat Coman spunea...

Cu siguranta au admirat-o. Pana si dusmanii au admirat-o, dar i-au si dorit rau.
Fagu... Fagu a fost cel mai bun student al lui Didi, la sanscrita. Asa e, fiecare are o bucatica de Didi, dar oare ce viata a unui mare om formeaza un intreg din amintirile celor care au cunoscut-o? E soarta oamenilor mari.

Noi doi ne cunoastem?

Toate bune?

inlovedindia spunea...

Si eu doream sa o cunosc. Sa particip la cursuri si sa ma pierd in timp si spatiu ascultand-o. Un gand bun si din partea mea. Ea traieste in inimile noastre si prin noi.

Carmen Muşat Coman spunea...

Ai dreptate, si trăiește și prin opera sa...

vasile spunea...

Nu, nu ne cunoastem personal.
Numai bine si mult succes!

Carmen Muşat Coman spunea...

Multumesc, si dumneavoastra. Si de treceti pe la standul Cununilor de stele la Gaudeamus o sa va rog sa nu ma ocoliti.

Toate bune!